Am deschis ochii și am întâlnit reflexia crudă a luminii în stropul de rubin. Am văzut picătura de vin a vieții țâșnind cu un șuier avid de neființă, parcă mânat de dorința lividă a coagulării. Stropii dulci în care se oglindeau umbrele satanice ale pasiunii. Pasiunea drăcească a voinței ei. Și-am mai văzut orbitele de-un verde angelic colorându-se vinețiu, invadate de lichidul cald încă. O altă lucire, o altă jerbă, lăsând loc clipocirii melodioase a morții. A întins o mână, o mână stropită cu sângele ființei sale dulci; și-a întredeschis buzele-i roșii, roșii și senzuale, pătate cu seva neființei în devenire, și un firișor mângâietor a prins a curge, mângâindu-i gâtul de zeița a morții și formele-i calde încă.
Am simțit în mine dorința, flacăra vie a ispitei, a distrugerii, invadându-mi creierul și copleșindu-mi ființa. Am luat lama și mi-am taiat venele.
Apoi am închis ochii.