Follow up:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/233488/index.html


copil nesfârșit, dăruindu-ne avioanele sale,
Mihai Tița nu o cunoaște pe Daniela Șontică,
ceea ce trebuie să recunosc, cu mâna pe inimă: nu-i grav
nici eu nu l-am cunoscut pe Nichita
nici el nu l-a cunoscut pe Eminovici
nicio problemă
grav este că, prietenesc Li,
îl incurajeaza pe tânărul domn,
să nu folosească ghilimele, italice, bold, caps lock
un semn, oricât de mic
oricât de anemic,
pentru a sugera că a preluat
o m_i_n_u_n_a_t_ă metaforă
pentru a ne-o dărui nouă,
moștenitorilor testamentari ai cerului plin de îngeri,
copii nesfârșiti cu stea în frunte
în numele carora io, CMV, declar:
între un om sfârșit și
om-ul nesfârșit din poezia Danielei
diferenta de +/- infinit o puteți întelege mai bine
în noaptea de după săptămâna patimilor
cand veți simți adierea nesfârșită a luminii
șoptindu-vă:
"Lăsați copiii să vină la mine"