mă ascund cu grijă mai tainic
în jocul tău om tămăduit
dezvelind foamea
ne stăpânește
se ridică
prin atingere petic de cer
într-o singură zi
pune drept cuvânt
semnul tăcerii

***

ți-aș putea fi
geană pe celălalt obraz
acolo unde leapădă parabola
călăuzele oarbe
printre degete
acum nu te pot ajuta
numindu-mă
cel mult spre înșelare
curat și cinstit

***

e plin pământul
de pași închipuiți mărturisind calea
sau pierderea unui animal iubit
iar dintre noi doi tu crezi
altminteri aș fi plecat odată cu ei
să caut ce împlinește istovind
la stânga și la dreapta
geamătul și clătinarea apelor
pornite lesne

***

îngăduie licăr și strânge
apoi îmbracă în trupul acela
pe frații mai mici
fără pereche joc
de lumini
răsplătește la capătul nopții
numai prin tăcere
miraculos
cuvântul viu