Încercări de a intra “în rândul oamenilor”.
Încercări de a trăi vieți simple, cu bucurii și necazuri simple, ca toți ceilalți (mă rog, aproape toți).
Sunt sortite eșecului.
Unii spun că există și o dimensiune spirituală a acestei vieți. Nț. Puțin cam invers. Viața aceasta este o dimensiune a spiritului. După ce ai trăit certitudinea.
După ce ți-ai dat seama că nu poți trăi moral, la un nivel care să te satisfacă spiritual.
Încerci să te întorci în mulțime.
Bineînțeles, nu ai cum. Nu ai cum să ignori ceea ce ai cunoscut.
Și-atunci rămâi suspendat între cele două lumi.
Și pendulezi.
Între oameni mimezi. Că ești ca ei. Cu cât exersezi mai mult, cu atât ești mai bun la asta și-ți merge mai bine. Îi păcălești.
Între gânduri, n-ai scăpare. Le-ai trădat, și orice argument pentru a motiva asta este doar o scuză străvezie, evident. Ești lucid.