tu nu știi de câte ori am spus
încă o dată încă o dată și gata
în mintea ta mai e loc pentru ultima rădăcina
de copac secular
și uite că așa va mai muri un copac nereușind să dezvirgineze cerul.

fiecărui lucru pe care îl atingi
îi mai crește o mână cu piele albă.
ea nu va ști decât să inunde.

ți-am iubit atâta dedesubturile
căci acum nu mai vreau decât evidențe care știu
să tacă expresiv și să zboare dezlegate
aproape atingându-mă.

gândurile mele s-au așezat în genunchi să tragă
cu ochiul prin gaura cheii – dincolo
o uitare dezgolită își mângâie sânii.