"mihai, ce mai faci?"
"uneori lucid, dar numai uneori. de cele mai multe ori pe lângă. marginal într-un mod perfect. în urma mea las cercuri cercuri."
"tot asa modest... poftim ce de cercuri frumoase faci și mai zici că nu te pricepi".
"Bine dar nu sunt ale mele"
"Cum nu sunt ale tale"
"Pai nu sunt pentru ca eu în principiu ocolesc. Ocolesc tot felul de lucruri din viață care se dovedesc a fi absolut rotunde. Ca și cum ar fi o eclipsă și se proiectează umbra, înțelegi?"
"Da, dar daca te uiți rezultatul este de 360 grade."
"Un decupaj reușit (zâmbește)"
"Și dacă ți-ai propune să le decupezi, ți-ar mai ieși la fel?" "Știi ce se întâmplă, dacă mi-aș propune așa ceva, rezultatul nu ar mai fi ca niște cercuri în lanurile de grâu. Nu ar mai fi așa pentru că nu ar mai fi această raționalitate a ambiției și singurătății care să taie mijlocul pentru a uni marginile."

- va continua -