agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2533 .



Grafii în pereți / icoane semi-urbanizate
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lemuria ]

2006-10-18  |     | 



nu mai eram decât un fluture suferind de nictofilie
ascunzându-și între aripi neterminate trupul palid în care adunase atâta ură
atâta dragoste
nu puteam decât să-ți spun pe nume
m.
și să simt cum crește pământ între noi pământ câmpuri cu animale domestice cu soare în diagonală cu perspective
degete crescute unele din celelalte
încâlcite

.

Aveam o stare de disconfort când se făcea dimineață. Agream mai mult sufocarea somnului. Și visele cu un tată care mă bătea mereu. Plângeam rar. Chiar foarte rar. Trecuse vremea când îmi visam prințul, trezindu-mă în hohote de râs. Dar nu din cauza asta îmi plăceau mai mult nocturnele. Mai mult pentru mirosul din ziduri. Pentru tăcere. Sau fiindcă nu mai eram nevoită să le văd pe toate cărnoase, vesele, pe niște funduri lungi și gulere îmblănite. Cele care satisfăceau în full version. Care încălzeau cafeaua la ora 8.00. În fiecare zi, altfel.
Îmi beam ceașca de nefericire

ce bine că 125 făcea așa mult zgomot aseară, încât nu m-ai auzit când am spus asta.
Cred că te-aș fi întristat.
Nu meriți.
Parcă.
Îmi inventam personajul: piele deschisă, cu o temperatură mai ridicată în zonele erogene, una din mame foarte săracă, nesupusă, un tati aproape mut, sau aproape surd, încă nu am aflat care ar fi mai tragic, care din aceste privațiuni l-ar durea mai tare, și-mi place să stau în cafenea cu o țigară aprinsă, nu fumez niciodată.
Mai am un frate, Ivan, plecat în război, cu divinități, cu tot.

.

Satana albă se naște între celulele mele deformată-concupiscent-visătoare își întinde
tentaculele înțepenesc mușchii astenici îmi desparte sistola de sistolă râde
curat
ca și cum m-ar despărți de tine osificări
astfel stau
mă ispitește

.

Vecinul iar a pus muzică la maxim. De fapt asta nu mai e muzică. Prefer să mă transform într-o mare baltă, pe un trotuar indecis, una în care toți să-și spele picioarele, cu o plăcere, aceea a unui ultim act, apoi să vină feciorele (neregăsite în ele însele) să le șteargă tălpile cu pletele lor. Kitsch! Ele zâmbesc precum femeile simple. Am dat-o-n bară la București. Nu mai revin. Un timp. Mama a început să dea impresia a fi un lemn. Se căiește neîncetat. Vede viața la televizor. Crede că edenul e o pădure în care sunt lemne din abundență. Cealaltă alăptează un războinic invizibil

se lungește infinit în mine
mă umple de sus în jos dau impresia că sunt o sticlă verzuie cu lapte strig după m. să nu mă ignor pe mine însămi
limpede-satană interioară ochi-mi sclipesc ciudat
nu vreu să mă recunosc în oglindă
te țin în pierzania mea și

Photobucket - Video and Image Hosting

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!