agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3969 .



în dimineața asta ai murit, amelie
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [amélie ]

2006-10-07  |     | 



Într-o Dimineață nu se poate
Pur Și Simplu
Muri

//

te-am văzut te-mpiedicai
de lichidele mele puse în flacoane cu etichete
albe
sunt necesare etichete mici autoadezive
spui și

mă gândesc la prințul șuțu la maison capșa `852
îmi beau ciocolata
în dimineața asta ai murit, amelie
eu râd tare/
eu
nu te cred/ tu
acoperi oglinzile cu pânză albă ai un aer grav de pe masă lipsește tacâmul
pentru pește
asta poate deveni mai enervant
decât
amiaza aceea de iulie când mi-ai arătat


manechinul de la claire`s boutique
făcea semne obscene spre trecători
își lipeau fața să vadă mai bine clătinau
din cap
tu aveai doar halucinații de la căldură/
amintirile încep a treia zi
se știe
eu
eram liniștită
truffes aux noisettes sunt destule
îmi umpleai gura să tac să tac să tac odată cu mirosul meu
și culorile mele cu părul meu cu tot care-ți intra în ochi
în nări

și-ai vrea să nu-ți pese
oh
cât ai vrea să poți să nu-ți pese

nu

te întristeze visul meu cu
autobuzul
oprit în câmp
femeia adormise pe umărul meu
mă-ntrebam de ce îi atârnă capul
așa de greu
amorțisem capul femeii apăsa tare
până la os
băiatul cu un singur buzunar mă întreba ce porumbel
vreau
pe cel mort sau pe cel viu
cel mort sau cel viu
îmi cuprindea gleznele
să nu-mi desfacă sandalele să nu-mi
desfa
că sandalele mi-e

sete și greață
vreau să cobor
să scap de
să ies din

femeia are unghiile negre
mi-agață mătasea rochiei cu palma aspră
prin somn și
somnul i se face tot mai lung
n-o să se mai trezească niciodată
poate că

nu trebuie să îți pese
poate că
nu

o să ne mai pese niciodată de nimic

așa o să fim
foarte înalți și frumoși
și nimeni n-o să mai moară de-atunci
niciodată
dimineața

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!