Fierarului Radosav I., despre Iuda Vânzătorul
Scrisoarea a 147-a

Întrebi: Oare lui Iuda îi va fi iertat păcatul vânzării învățătorului și Domnului său, Iisus Hristos?
Nu știu pentru ce te interesează asta. Oare nu este mai însemnată pentru noi grija de a nu-l vinde prin ticăloșiile proprii pe Domnul nostru, precum și foarte anevoioasa întrebare: Cum să ne mântuim sufletele?
Căci iată, ceasornicul vieții noastre număra în grabă zilele și ceasurile, amintindu-ne de grabnica ieșire din această lume. Si cu toții avem a veni înaintea Veșnicului Judecător, Care va rosti dreapta Sa judecată înaintea tuturor noroadelor cerești asupra a tot ce au lucrat în această viață. Iar când oamenii merg la judecată, fiecare se gândește la păcatele și nedreptățile sale, la cum se va îndreptăți înaintea judecătorului; nimeni nu are timp, nici chef să se gândească la păcatele celorlalți, nici să pătrundă în tainele minții judecătorului care va judeca. Cine știe cum ne va judeca Veșnicul Judecător pe tine și pe mine?
Se știe doar un singur lucru: că ne va judeca după dreptate, nu după nedreptate. Iar noi am vrea mai degrabă să ne judece nu după dreptate, ci după milă. Dar în zadar- El a făgăduit să judece după dreptate. De aceea, ne cuprind frica și cutremurul. Și de aceea nu îți doresc, nu îmi doresc nici mie și nimănui în lume să se afle de partea unde va fi Iuda vânzătorul.
Fiindcă Iuda e vânzător. E vânzător al lui Dumnezeu și al oamenilor și chiar al său. L-a vândut pe Hristos, i-a vândut pe apostoli, s-a vândut și pe sine însuși ca om. Pe Hristos și pe apostoli i-a vândut iudeilor, iar pe sine diavolului. Fiindcă s-a zis:
Atunci a intrat într-ânsul satana.(In. 13,27)
Greu este să măsori întreaga adâncime a răului care îl stăpânea pe Iuda. Era necredincios, pizmaș și hot și iubitor
de bani și fățarnic și vânzător- în cele din urmă deznădăjduit și ucigaș de sine. Fiul lui Dumnezeu l-a preîntâmpinat în mai multe rânduri să se desprindă de calea sa cea pierzătoare, însă el a rămas îndărătnic. Fiul lui Dumnezeu a arătat față de el aceeași grijă și dragoste ca față de ceilalți ucenici, însă el a răspuns la dragoste cu ură. Fiul lui Dumnezeu S+a pogorât până la a-i spăla picioarele- și asta chiar înainte de vânzare și din mâinile Sale i-a dat pâine și sare. Cu pâine și sare așteptăm oaspeții de seamă. Domnul Cel smerit a vrut să înalțe vrednicia lui Iuda; de aceea i-a dat pâine și sare. L-a
cinstit cu pâine și sare- chiar înainte de vânzare! Iuda a primit cu mâna pâinea și sarea din mâna Fiului lui Dumnezeu- cu mâna le-a primit, însă cu inima le-a lepădat plin de dispreț. Un om muritor a lepădat dragostea lui Dumnezeu! De aceea Dumnezeu l-a lepădat cu desăvârșire și după pâine atunci a intrat într-ânsul satana. Din clipa aceea Iuda, fost ucenic al lui Iisus Hristos și fost om, a fost șters din rândul oamenilor și înscris în rândul duhurilor iadului.
Acum tu ispitești pe Dumnezeu și întrebi dacă Dumnezeu va voi să ierte duhurile iadului? Ispitești milostivirea lui Dumnezeu la fel cum ispiteau evreii puterea lui Dumnezeu pe Golgota zicând :
Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe cruce!
Pentru această ispitire, evreii au primit plata cuvenită și în această lume. Păzește-te și tu ca să nu primești plata celor de un cuget cu Iuda.
Nu este adevărat că Iuda a fost predestinat de Dumnezeu să fie vânzător, așa cum crezi tu. Căci, de-ar fi fost așa, de ce și-ar fi dat atâta osteneală Fiul lui Dumnezeu ca să-l întoarcă pe Iuda de la faptele rele? Și în primul rând, de ce l-ar fi luat ca ucenic al Său și l-ar fi ținut trei ani pe lângă sine? De ce s+ar fi coborât înaintea lui până la a-i spăla picioarele? De ce i+ar fi dat paine și sare din mâna Sa cea sfântă? Citind în sufletul lui Iuda hotărârea cea rea, Domnul a făcut toate acestea ca să+l mântuiască de veșnica pierzare.
S-a zis că smintelile trebuie să vină dar s-a zis și următorul lucru ca preîntâmpinare aspră:
Vai omului aceluia prin care vin smintelile! Mt.18,7
Smintitorul este satana însuși și ca atare trebuie să-și facă treaba sa. Așadar sminteala trebuie să vină prin el și de la el. Dar este vai de omul care se dă satanei și devine unealta lui.
Vai celui care împotriva dragostei lui Dumnezeu își arată dragostea față de potrivnicul lui Dumnezeu.
Roagă-te lui Dumnezeu să te păzească de smintitorul ce i-a smintit pe Iuda și pe iudei. Ca niciodată să nu ajungi sluga și unealta smintelii lui.

Aceluiași, despre mântuirea tuturor păcătoșilor
Scrisoarea a 148-a

Ai vrea ca Dumnezeu să-i miluiască pe toți păcătoșii la înfricoșătoarea Sa judecată.
Iarăși îl ispitești pe Hristos cum Il ispitea potrivnicul lui Dumnezeu pe Muntele Ispitirii ?
Dacă ești Fiul lui Dumnezeu Cel Multmilostiv, miluiește-i pe Iuda și pe Cain și pe toți câți au păcătuit cumplit și mă voi închina Þie!
Cam așa ar suna ispitirea cu care îl ispitești tu pe Hristos. La asta Domnul Insuși ți-ar putea răspunde :
Nu M-am arătat destul de milostiv când m-am pogorât Eu însumi din slava Mea cea veșnică pentru a-i milui pe cei ce niciodată nu căutaseră la Mine miluireî; pe cei ce până la ultima lor suflare au disprețuit mila Mea cu care îi
îmbiam; pe cei ce au vărsat ca apa sângele următorilor Mei; și care au rămas până în sfârșit slugi ale Satanei?
Și de unde acum lucrul acesta, ca oameni muritori să se întreacă în milostivire cu Preamilostivul Dumnezeu, făcându-se mai milostivi decât Dumnezeu? Cercetează-te în adâncime pe tine însuți și vezi ce mărginită și nimicnită este mila ta. Cercetează-te și vezi: ți-ai ierta cu ușurință un prieten care s-a jurat de trei ori că nu te cunoaște? Și ai ierta un om care ți-ar prigoni cu sabia neamurile până la nimicire ?
Și l-ai ierta pe cel care ar defăima tot ce ai mai sfânt?
Iar Domnul Iisus l-a iertat pe Petru, care s-a lepădat de trei ori de El. Și l-a iertat pe Saul care îi prigonea pe următorii Lui, pe rudele Lui. Și l-a iertat pe Augustin, ce defăima sfințenia creștinească. El i-a iertat pe toți care s-au pocăit din inimă, întorcându-și împotrivirea în râvnă pentru Dumnezeu și sfințenia lui Dumnezeu.
Îi va ierta și la înfricoșătoarea Judecată pe toți cei care măcar pe patul morții se vor fi pocăit de ticăloșiile lor, îl vor fi recunoscut pe Hristos drept Fiul al lui Dumnezeu și vor fi strigat către El să îi mântuiască.
Îi va ierta și pe cei care, în numele Lui vor fi arătat măcar atâta milostivire în acest veac încât vor fi dat un pahar de apă rece unuia dintre micii Lui următori.
Toate acestea însă nu sunt de ajuns ispititorilor lui Dumnezeu! Nu le sunt de ajuns celor care n-au cunoscut din cercare nici ce înseamnă să ierte, nici ce înseamnă să se pocăiască. Ei nu știu cât de mult întrece mintea noastră milostivirea lui Dumnezeu, nici nu cunosc cât de adânci sunt rănile lui Hristos pentru neamul omenesc. Ei ar vrea ca Dumnezeu să amestece împărăția luminii veșnice cu întunericul și să fie amestec de bine și rău în cer așa cum este pe pământ. Ar vrea ca Iuda și Cain și toți ucigașii de frate și cei fără Dumnezeu, vărsătorii de sânge, desfrânații, hoții, defăimătorii sfințeniei, batjocoritorii lui Dumnezeu- toți, toți răufăcătorii nepocăiți, să stea de-a dreapta lui Hristos la Judecata cea de pe urmă, împreună cu sfinții, mucenicii și drepții, iar de-a stânga Lui să nu rămână nimeni!
Oare aceasta e dreptate? Oare dreptate este să dai aceeași plată și celor care nici seara nu au intrat în țarina Gospodarului ca să lucreze ca și cei care au muncit întreaga zi? Oare milă este să amesteci lumina cu întunericul, adevărul cu minciuna, grâul cu neghina?
Dar omule, cine ești tu ca să-L înveți dreptatea pe Cel ce a întemeiat dreptatea și ca să-I amintești de milă Celui ce din milă față de oameni S-a dat pe Sine să fie răstignit pe cruce pentru oameni?
Închină-te sfințeniei dreptății Lui și necercetatului adânc al milei Lui și strigă:
Atotmilostive, miluiește-mă și mântuiește-mă pe mine, păcătosul!