agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1818 .



o ora
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [notquiteso ]

2006-08-22  |     | 



Ma fac covrig in mine, sunt trista ca nu-s wonder woman, si nici tricou cu metallica nu mai am demult.
Calc in rahatii citadini, tarasc dare de miros dupa mine prin magazine de fitze, stramb din nas si ma uit urat la vanzatoare, dupa care fug afara si incerc sa scap de urmele maronii de pe talpa. Ma intorc in magazin. Dare- dare intinse peste tot, a inceput sa miroasa, dar eu nu stiu nimic despre nimic. Rascolesc prin rafturi, sunt asa plictisita ca m-as face covrig in mine, si as sta acolo... Nu ma tenteaza nimic, dar imi cumpar pana la urma o palarie. Rosie. Ce naiba fac eu cu o palarie rosie? Nu conteaza.. vanzatoarele au descoperit sursa mirosului si alearga cu mopuri mirosind antiseptic si antibacterian prin incapere. Eu ranjesc, ma simt usor criminala pentru ca nu le-am zis ca eu am fost de vina, dar tac. Ma distreaza sa ma uit la doamna imbracata in roz. Doamna in roz isi cumpara margele. Roz. Eu sunt imbracata cu o fusta maro si un tricou bleu, intre care mi se itzeste burta, mereu curioasa, mereu prima, sa vada ea tot...iar pe cap am palaria rosie.
Doamna in roz ma priveste de sus pana jos. N-are mult de privit, ca nu sunt asa inalta. Ea da. Ma uit si eu cu interes deasupra buzei ei superioare. Are senzatia ca nu s-a epilat bine, asa ca roseste un pic, isi musca buza de sus, se intoarce pe tocuri si se duce. Unde, deja nu ma mai intereseaza. Nu mai sunt urme maronii pe nicaieri. Vanzatoarele sunt enervate si privesc pe toata lumea cu suspiciune. La mine se uita cu simpatie, ca sunt asa mica si rotunda...Eu le zambesc si ma uit complice spre sandalele doamnei in roz. Imediat se uita si ele. Au inteles ca de acolo venea mirosul si darele, datoria mea a fost indeplinita. Doamna in roz se simte privita, ridica barbia cu 5 mm mai sus, se rasuceste din nou pe tocuri ( eu cred ca e o tehnica speciala asta, mie nu-mi iese nici fara tocuri.. d'apai cu..) si iese.
Ies si eu, intrebandu-ma cand o sa port eu palaria asta rosie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!