O seara nebuna, ca oricare alta, platind tributul rockului-parte din timpu` meu si din viaza asta ce se scurge ca o lacrima pe obrajul patat de praf si riduri.Stau si-mi arunc privirile pe o tastatura ce, indaratnica, nu vrea sa taca...sa nu mai tipe asa inversunat la fiecare apasare.Si urla nebuna...si gandurile-mi urla..un cor dement s-aude-n mine si-n camera ce sta sa se prabuseasa sub sarcina noptii.A tacut o vreme...si binele ce o fost parca trecut-a ca o barca ce dusa de val isi caseste cararea catre nicaieri.Pacat de barca..promitea vremuri bune...pline de prada ce si-ar fi gasit sfarsitul pe scardurile ei...prada ce aducea bucuria vanatorului-omul...Peste cadavre ne ridicam...si ne etalam priceperea-n crime far` sa ne gandim ca poate gresim...far` sa ne gandim ca celalt sufera si moare.Ne imbatam constiintza cu BANUL ce-si cara netrebnicia-n suflet si ne laa pustiiti de ganduri omenesti.Doamne..omenesti..ce urat suna...parca termenul asta suna a crima...un noian de secvente-si fac drum spre o constiintza patata si mi se perinda, ca un film , prin fatza ochilor.Cadavre langa cadavre-si gasesc locul...si cerul d-atata moarte plange in sughituri...pamantul stropit incerca., si el satul, sa le-nghita..dar nu poate ..nu din cauza scarbei...ci mai ales al meselor dese si bogate ...cate cadavre a mancat......A mancat....Si sigur va mai manca...va manca pana vom disparea..noi..oamenii.