agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2309 .



(that gemeni experience) with silence
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lemuria ]

2006-05-28  |     | 



Ne beam cafeaua la Sankt Petersburg, iar tu-i urai pe ruși,
îmi priveam sânii mici, dezgoliți ca și cum aș fi sărbătorit o victimă, așteptam să-mi spună ceva descărnat clipa, din partea mea dreaptă îmi creștea o soră sinceră, cu pletele înfipte în pământ, adâncindu-se dincolo de cranii, de neștiut
și încă niște femei de culoare – zâmbeau, unite umed, cu o existență ombilicală care le sufoca –
și aer dezvirginat-amniotic
tata creștea acolo, iar și iar, purta o pălărie cu un cer chiar deasupra, spunându-mi să am încredere în el.

Katarina Oblovna se săturase de prăvălia ei, de clienții infideli, de goliciunea ei zilnică pe care o credea că-i fluture prins cu bolduri. Atunci i-am spus Katy, i-am cumpărat un suflu apăsător, am îmbrăcat-o cu o rochie foarte lungă, iar dânsa a început să trăiască și chiar să-i placă. Eu mergeam aproape în fiecare zi la dânsa, îi aduceam apă și-i coceam pâinea. Îi povesteam despre cum se dărâmă statuile în câmpuri galben-sălbatice
despre cum apa e albastră sau despre:
- Aseară am avut un coșmar fără coșmar, îmi aminteam deposedat sau:
- Câinii sfâșiau carnea de pe cadavrele de tigri, i-am spus până când ei s-au îndrăgostit din nou de Katarina O.

(tăcere)
Din partea ta stângă se înmulțeau stele, un ochi era aruncat pe trotuar, un alt ochi era aruncat peste un ochi care era aruncat pe trotuar. Ne gândeam să facem nota și să ne urcăm într-un tren din gara de la Sankt Petersburg
- N-ai uitat cu te-a născut maică-ta în urlete, când uriașii cădeau cu fața la țărână?!
Eu și m. urcam într-un vagon cu timp, voiam doar să viața mea prin viața ta
în vremea când ceilalți își purtau infiniturile cu ei.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!