Vino dara, sa ne-ascundem
sub prapastie...de vrei,
vom inchide-n timp altarul
prabusitilor, reci zei...
si scrutand tot infinitul,
pe o margine-alergand,
teama clipelor de maine
sa ne fie doar un gand...
s-ascultam cum Universul
se precipita in noi,
sa le radem timpu-n oase
celor ce in lume voi
cunoaste far' de tine
om de carne si idei...
Teama noastra n-aibe' nime'
caci suntem la fel ca ei!


Azi, cand doar cerneala-mi cura'
pe o pagina-ntr-un vers,
tu scrutezi cu alta Gura
un cu tot alt univers...
Ingustat de amagirea timpului
ce ne-a trecut
vei fi vesnic amintirea celui ce
doar te-a crezut...
si-n nimicnicia lumii
te vei pierde dar' apoi...
Voi fi Vant lovind pamantul,
vei fi oase reci - Ochi goi!


Te-oi cata' in amintirea
Ce-am pastrat aevea-n gand...

Vei fi praf umpland doar Vantul...
Din pamant nascut, Pamant!