Deosebit este un fulg de nea, atunci când altul nu-i ca el,
măreț este un gând, legat de-un firicel...de iarbă,
bătaia vântului rebel prin pleata-i neumblată.

O revelație măreață azi m-a făcut să nu mai fiu eu cea de ieri,
realizând pentru a mia oară că sunt un simplu copăcel.
plantată cu multă iubire-am fost, udată și stropită,
florile primăverii pe chipu-mi le-am simțit, ele au roșit spre mine-ntimidate.

Din nebunia zilelor ce vin și tot atât de repede se duc, adun în gând fugare simțăminte...din freamătul și simplul gând al cuvintelor simțite și niciodată nerostite...si iata ca răsare prima frunză...încep să semăn cu tata sau cu mama? Voi fi oare un Tei sau o Salcie?
"Ciudate frunze și flori mai are această mică mlădioară...O fi pom sau o floare?", se-ntreabă cu stupoare padurea...ce-o fi oare?

"Vreau să le spun că sunt sunt un pui de Nuc...dar nu știu încă să vorbesc, ci doar s-ascult

Este o zi mult prea normală
ce revelație bizară
că sunt de fapt doar un Copac, și nu umană!