cerul coace priviri
este o ramă stătută
prinde îngeri

s-au înconvoiat zilele ca un bătrân în toiag
cu mâinile osoase
face din ele pământ
în care să-mi îngrop fața
eu îmi repet

cuvintele și-au pierdut tălpile
sub unghii negre,
bătăi de inimă îmi scad pieptul