sunt pașii ce-i facem de la naștere


în copilărie mă jucam diverse jocuri
alergam cădeam mă ridicam plângeam
râdeam privind cerul cu berze
așteptam vara cu a ei toropeală


mergeam la olt și la dunăre uneori
niciodată nu am învățat să înot
de pe bicicletă am căzut de multe ori
de aceea am renunțat la a mai învăța


un singur lucru m-a bucurat în copilărie
liniștea și cumințenia ei
curățenia acelor ani în care descopeream
exista un urcior uriaș montat într-un cartier


până la infinit lângă fetița ce se ascundea acolo
fără ca eu să o știu sau măcar să o bănui