este o conexiune, cred, în orice mișcare a noastră. de parcă tu ți-ai putea muta mâna prea departe de a mea. sau buzele noastre nu s-ar putea săruta la mii de centimetri distanță. îmbrățișarea pe care n-am împărtășit-o nu ne-ar zdrobi oasele și pe noi laolaltă gând, faptă, trăire.

știi, când mergi pe străzi singulară se cheamă că ești goală, până se face târziu, înfricoșător de târziu. până când trecutul te urmărește.
și cum se face că nu ne întâlnim niciodată?

să-ți pot chinui sufletul cu mâinile mele cu faptele mele cu ochii cu gura mea cu femeia din mine cu copilul din mine!
va trebui să te port inutilă în brațele mele contopit în ele și zmulgându-te din ele.

pentru că nu "îmi ești". parte din perna pe care adorm sau din brațul ce mă-nconjoară. și te-am purtat în mine întratât încât am uitat să trăiesc.
tu de ce nu?


fotografie alb-negru a sufletului meu. căci exist doar în tine, siameză cu timpul tău, străină în fața ferestrelor tale, amanta iubită pierdută trădată.

măsura la cât de mult te urăsc?
niciodată mai mare de cât te iubesc.