Prin văzduhul candid,
spre zări trandafirii
în adieri de vânt
străbătând spre "Înalt"
își luă lin zborul
sorbită de priviri
o porumbiță tandră
învăluită-n alb.

Ei... cei de jos,
nedumeriți,
priveau spre Unives
cu regrete eterne
cu lacrimi suspinând
murmurând
« de ce porumbița
din bucuriile lumii, s-a dus!...

"Acolo" în zările trandafirii
pe cerul senin și cald
sorbită din priviri și cânt
o întâmpină oștirea
îmbrăcată –n alb
ce, ca și ea, plecară
în taină și în timp.

Cu privirea caldă
și plină de uimire
savurând fiece clipă
din dulcele "Izvor al Fericirii"
stând ca pe gânduri,
tăcută și umilă
cui să-I încline, ea, fruntea,
dăruind laudele mulțumirii?

Heruvimilor, Serafimilor,
Arhanghelului Mihail
Înainte Mergătorului,
din femeie născut cel mai mare
lui Solomon înțeleptul
Regelui David, frumosului copil
sau Strămoșului Avraam,
cu mii de jertfe de împăcare?

Apostolilor Domnului
cu slujba lor dumnezeiească
sau vechilor prooroci
ce bine sta să vestească ?
Sau de ce nu, întregului norod,
ce o primi cu laudă și mărire
sau întrege-i divine oaste,
ce lua parte la această primire ?

Dar, împinsă la Izvorul Împăcării
și Marii Iubiri.
își plecă, ea, fruntea
"Împărătesei cea Mare".
Umilă și supusă
cu gingășie în priviri
auzindu-I glasul Ei, dulce
și plin de desmierdare.

"Intră porumbiță,
în Bucuriile Fiului Meu !
Intră Mireasă
în Cămara de Nuntă a Mirelui tău"

Triluri de harpe divine,
cald inunda
prea mărind în imnuri
și frumoase cântări
pe Slăvitul "Mire Ceresc"
ce în prag aștepta
pe Mireasa Sa
în cămara de nuntă
a Palatului plin de desfătări!

(Mireasa e sufletul "cel" binecredincios)