agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2894 .



pedrera (2)
personale [ ]
orașul respiră larg, urcăm prin oameni

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2008-08-19  |     | 



urcușul are ceva din a crește, tălpile simt golul dintre corp și pământ, aerul prăfuit, o istorie a drumului, celelalte tălpi care l-au urcat, destinele necăzute
așa era și în dimineața aceea, deasupra orașului aburind navele, portul, o respirație a oamenilor treziți, vigilența calmă, luciditatea ca o atmosferă vitală, curată.
să te oprești când simți aglomerarea de suflete, linia incandescentă a soarelui nu se mai insinuează între tine și cei mulți care au trecut înaintea ta, le-ai atins urmele, vibrația stinsă
nu poți trece prin locuri ca printr-un muzeu de ceară, unde figurinele încremenite nu îți vorbesc despre suflu, ci despre o întâmplare molatecă, o grijă de a păstra temperatura potrivită netopirii, figurine-de-timp-mort, nu te poți apropia respirând, fără să nu resimți inevitabilul dispariției
aici, în cetate, se întâmplă totul, mișcările intense, dezechilibrele mici, marginile ondulate ale suprafețelor, o întindere deschisă sub care se desfășoară un ritual al trecerii
viața orașului nu este viața fiecărui om în parte, e o ființare în materii pulverizate în locuri moi sau locuri dure, asprimea texturii se mulează peste suflu, îl închide, intervalurile trecătoare, intermezzo al fiindului, ziduri-pântece în care creștem, din care ne tot ducem
urcușul e greu doar în orele fără sens, orele când corpul iese din sine, te uiți în gol și înțelegi că golul nu este al lumii, niciodată, stă între tine și tine, definitiv, iar trezirea se întâmplă ca o renaștere, o intuire a ființării în vertical
orașul are venele ascunse în corp, nu poți fi din ceară câtă vreme ai cordonul ombilical bine prins în miezul inimii


***

foto: barcelona văzută de pe colină, muzeul național de artă. ela, aug. 2008

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!