Prieten drag mereu ne ajuți
când răul spirit îl înfrunți,
căci venind din ambrozie
faci lumea bună să fie.

Prieten drag inimii mele,
faci bolile să se spele,
unde ești e sănătate,
te consider un bun frate.

Tu îmi dărui rezistență,
randament în permanență.
De vreun șarpe m-ar fi mușcat,
de-al său venin m-ai fi scăpat.

De găsesc stând lumea la rând,
iar eu sosesc nu prea curând,
cu ce talent îi risipești,
nicidecum nu mă parasești!

Faci bine sexului frumos,
dar aroma ți-e de prisos.
Þi-a mers vestea prea departe,
doar mireasma-ți ne desparte.

În vreun autobuz fiind,
de ești cu mine iar slujind,
de pe scaun se ridică,
să iau loc ei mă invită.

Eu divulg al tău scump nume,
căci nu e secret pe lume.
În fața mea tu mereu crești,
și usturoi tu te numești.