poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1953 .



Reverie
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [YLAN ]

2008-02-29  |     | 



Degeaba am revenit peste ani la casa pitică, ascunsă de cei doi duzi mari, în speranța că amintirile se vor lega din nou prin lucrurile prăfuite, zdrențuite de timp, rănite de atâta uitare, în mijlocul cărora crescusem.
Se destrămase țesătura fină a acelor vremuri, de parcă toate fantasmele copilăriei se scufundaseră pe sub pământ, rareori sclipind, ca și luminile tainice deasupra comorilor, dar numai pentru ochii celui ales. Pierdusem un spațiu și un timp, nealterate de lumea din afară. Ca și bujorii enormi, cu bulbii mari cât vrabia din grădina bunicii, se ofiliseră ceasurile după-amiezelor petrecute în camera aceea mirifică, unde mă atrăgeau vara răcoarea pereților proaspăt văruiți și lumina difuză ce abia pâlpâia prin hârtia albastră pusă în geam și iarna mirosul merelor coapte tolănite în cuptor. Unde dispăruseră glasul moale al bunicii, trecerea ei duioasă, ca o părere, pe lângă patul meu, ademenitorul borcan cu dulceață de gutui și oala de pământ cu apă rece, din fântâna ca un cocostârc pribegit prin curtea noastră, ce mă așteptau când deschideam ochii? Ca și cum n-ar fi fost niciodată, ca și când o carte s-ar fi terminat, când cu tristețe dai peste nedoritul "sfârșit", când știi că eroii s-au pierdut printre rânduri, dar chipul, mimica, gesturile lor ți le-ai ascuns numai pentru tine, undeva, în colivia strâmtă, dar primitoare a sufletului, pentru ca la asfințit să-i rechemi și ei, docili, să-ți apară fulgurant prin fața ochilor adumbriți de lacrimi,rănindu-ți memoria, auzul, vederea. Totul.
Nu voi uita imaginea bunicii în grădină, sub bolta de vie, picotind ușor, cu nelipsita Biblie pe genunchi și cu ochelarii cu sticla plesnită la ochiul stâng. Așa o văd și acum, petrecându-mi trecerea, ninsă de vremi, troienită de veșnicie...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!