poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6221 .



Pictorul orb
personale [ ]
(Urmele roșii pe albul zăpezii)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2007-12-18  |     | 




Iau din voiajul acela, la piramide, un punct de dunga albastră. Îl rostogolesc prin zăpada mieilor, până-l fac de-un trup de om de zăpadă. Mai știi cine zicea asta? mă întreabă Daian. Îi place să enerveze lumea anunțând o întrebare și lăsându-te-n așteptare. De data asta însă, parcă simțindu-se descoperit, schimbă vorba. Poți să-mi faci un desen pentru realitatea asta?



Și-n vuietul vremii își făcu loc dimineața din Timișoara lui 18 decembrie 1989. Poetu-și lăsă întâmplarea în pana îngerului căzută pe-un zar. O viespe-și bâzâie intenția de a-i pătrunde-n punctele singulare... La începutul începuturilor, direct prin zid, în lumea cu scară dublă, ai zis că-mi scrii o scrisoare... iată că ai reușit perfecta amânare... ce mult mi-ar fi plăcut ca tăcerile tale să fie mai vii... Te las să vezi din vârful piramidei... povești cu vis și viață, de pe drum... ninge aici, la începutul începuturilor... acuuuum, acuuum, acum... e jar destul sub scrum... și-s aburi de poveste, și-un rotocol de fum/ din pipa împăcării și frunza de tutun....



La porțile Levantului, undeva, pe dunga zării, sfera-și părăsise axa. Păsările au zburat peste zidul alb. Spinarea lucioasă de pește răsucește-n poarta memoriei cheia atelierului orb de corb... iau cupa de lângă brăduțul lui Moș Crăciun și-o lovesc, scurt, de-un drum... am furat din sferă pana și m-am apucat de carte... scârțâia scrijelitura, hașuram umbra mărunt, până-n pragul primăverii conducea omul cărunt... ... urmele tale roșii pe albul zăpezii din Timișoara..... pe 18 dimineața tata ne-a spus să rămânem acasă, că la Timișoara este revoluție. Credeam că-i o metaforă, întrucât în noaptea de 17 spre 18 a tunat și-a fulgerat ca vara... și ne-a spus că gara-i păzită și nu se intră-n cetate... am zis că suntem anunțați că venim și dacă cei de acolo nu au sunat înseamnă că sunt semne bune... Aici, între durere și părere... între tăcere, gând și Infinit, e locul strâmt și-i adiere... și-n neglijența orei, e loc pentru sfârșit...








(Constanța, 18 decembrie, 2007)






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!