poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2168 .



Gheorghe Grigurcu, prefață la volumul Adevărul din cuvinte, de Teodor Dume
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dumov ]

2007-11-27  |     | 



Condiția debutantului este irevocabil enigmatică. Pornind de la un punct zero al personalității, aceasta "propune" o personalitate ipotetică, de la cea mai strălucitor-seducătoare accepție până la cea mai dezarmantă înfățișare, ca o silă de literatură obiectivă încorporată. Dar situația e reversibilă, deoarece (cu foarte puține excepții care confirmă regula) debutul e un semn al mobilității. Începutul literar constituie o germinație pe care sentimentul lumii (proprii) o integrează imprevizibil în momentele ulterioare (fericite). Geometria unei stări lirice se precizează treptat. Adîncindu-se, poetul alege o singură cale. Risipa e prevenită, atît sub raportul structural cît și cel al selecției. Bineînțeles, poate avea loc și fenomenul invers, cînd scînteierile făgăduinței se mistuie, cînd vocația firavă se suprimă pe sine. De atîtea ori, vai, conturul ezitant al unei creații se dovedește iluzoriu, ceea ce pare a se forma se destramă, ceea ce pare a se înfiripa se destramă. Fiind împotriva unei atitudini oraculare față de tinerii scriitori (pe care o socotim neserioasă), credem că există un mod rezonabil de a-i aprecia, fixîndu-le demersul inițial, tratîndu-i drept ce sunt de fapt. Fără a anticipa viitorul problematic și fără a ne informa de trecutul inexistent, sîntem liberi a vedea în prima lor producție un gest "absolut". Regimul creației, dintr-un punct de vedere lipsit de prejudecăți, ni se prezintă omogen și cel mai neînsemnat dintre autori, în planul organizatoric al valorilor, poate fi, pe durata a cîtorva versuri, egalul poeziei mari.
Teodor Dume, are un interes cu un atribut pentru poezie aparte. Sub stîngăciile versului său tenace, procesul culturalizării se iluminează prin cel al căutării lirice, înnobilîndu-l nespus. Inocența se transpune în ardoare poetică, fără vreun îndemn exterior, fără vreo tangență profesională ori lucrativă. El face parte din rîndul acelor tineri care, în mediul cenaclurilor literare, visează cu ochi larg deschiși mirajul Artei, sub stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii.
În atmosfera de perspective incerte, înflorește tipul poetului pur, tulburător complement psihologic al controversatei noțiuni estetice de poezie pură.
Teodor Dume îl ilustrează prin tensiunea poetică iscată de propria sa cauză, ca un imbold patetic al naturii însăși.
Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un stranbiu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil:

Veniți prieteni!
Să nu vă-nspăimînte
zările noastre aprinse
în luptele păcii.
Căutați-ne în mijlocul
luminii
locuitori pe lira aceasta.

O superbă încredere în sine (a poeziei, nu a poetului) se pronunță într-o melodie holderliană (deși e foarte puțin probabil că poetul aci prezentat să-l fi citit pe marele german):

Vîslesc în memorie
nesigur pe teamă,
împrumutîndu-mi nemurirea
ce-mprăștie
răcoarea serii
prin ani.

Da, ele, vîrstele,
plîng inocente.

O disciplină de bun augur, tradusă în discreție, substanțializează subtile imagini:

Mi-am oprit lacrimile
pentru a le număra.
Mîna începuse să-mi tremure
și deodată se rostogoli
în nemărginire,
conturată de-o lumină.
Apoi auzii
iluzia sărutului.

Ori această explozie cosmică, grafiată într-o atît de dezinvoltă lapidaritate:

Plecată, noaptea cade peste văi:
uimire
/Pe semne cerul a aruncat-o afară/.

Indiscutabil suflet de poet, Teodor Dume deține în formula ființei sale însetate de limbaj metaforic propriul său viitor. Întrucît în planul artei cuvîntul "amator" e lipsit de sens, îi dorim o realizare ce, împlinind dezideratele conștiinței de sine, să-i justifice elanul primei culegeri.


Gheorghe Grigurcu

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!