poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 816 .



Aș vrea să ies din ierni...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Foll moon ]

2007-11-20  |     | 



Când au trecut anii peste tine ca și un viscol neîntrerupt de ierni fără sfârșit, iar trupul îți este mult prea împovărat de durere și singurătate, te simți pustiit, te simți neputincios în fața a ceea ce viața îți așterne la picioare. Chiar dacă vrei să te găsești, nu mai reușești, îngheți și nu mai simți nimic: gerul, viscolul, crivățul din tine urlă, urlă ca un lup flămând, rămas fără putere. Să te ridici, nu poți, ești prea înghețat, prea lovit și părăsit, iar propria ta haită te-a lăsat singur, părăsit, lovit.
Așa mă simt și eu, izolată în propria mea familie, ducând singură, în mine, amintiri frumoase, urâte, dorite, uitate, amintiri care mă dor și-n același timp mă dărâmă tot mai mult. Zi de zi aceleași gesturi și cuvinte care te dor, te lovesc, te apasă, iar eu, trupul cel înghețat în timp, de timp, peste timp, nu mai am putere să mă ridic, să lupt, să văd orizontul, să ajung spre soare, lumină, vară, frumos, bucurie, iubire. De ce? Nici eu nu înțeleg de ce! Mă zbat în propria iarnă a sufletului, iar timpul meu are un singur anotimp, mereu și mereu același; nu mai este primăvară, vară, toamnă, nu mă mai pot bucura de frunze, flori, păsărele, fructe coapte și dulci, cer senin fără nori, soare strălucitor! Iarna mă îngheață, mă acoperă cu zăpadă, gheață și uneori simt cum mă amenință avalanșa care sta să vină, dar nu mai vine. Mi-e teamă uneori să mai privesc spre mâine, dar va trebui să înfrunt fiecare zi care va fi să fie.
Atât de mult mi-aș dori să pot visa, să pot fi fericită, să pot să zâmbesc și să simt în piept cum inima înghețată în timp, se dezgheață! Dar nimic, totul e la fel: ierni, ierni, ierni!!!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!