noi suntem risipitorii
irosim trupuri
căutându-ne înafara lor
crezând că urcăm spre un cer pe care-l pretindem infinit
aspirăm viața ca pe un fir de praf
învățând să murim cu încetinitorul
iesim toți din tipare inventate de plictiseală
creștem la fel
iubim la fel
ne irosim la fel
și nevoiți fiind plecăm la un moment dat

aici începi tu

e o oarecare oră din zi și te aștept
vreau să te ating
te zăresc mereu într-un foșnet de frunze
într-o ploaie măruntă sau într-un nor supărat
dar astăzi
în mod special astăzi
vreau să te ating
trupul ăsta mi-e și prea mare și prea mic
ceilalți mă sufocă
nu am nevoie de ei dar nu pot fără ei
vreau să ies din mine
vreau să trec prin toți oamenii
măcar pentru o secundă vreau să știu cum e să fii altcineva
să mor de mii de ori și să o iau de la capăt
să fiu nebună genială înspăimântător de frumoasă
să țin universul în palme
să mă joc de-a întunericul și lumina
să fiu tot
vreau
măcar pentru o clipă
vreau
să fiu tu