Zi liniștită de vară, orașul strălucește ca un diamant în lumina solară!
Cobor să iau aer și să mă plimb, iubesc ploaia , dar nu a fost cu putință să mă înțeleg cu ai mei pentru a ieși la o plimbare prin ploaie , fără umbrelă. Nu ne-am înțeles la preț. Așa că două zile ne-am declarat război. Iar eu am vegetat. Doar atât!
Mirosul de natură reînviorată de razele solare și trezită la viață îmi pune sângele în mișcare, și mă face să mă simt plin de energie!
Plec, evadez din locul în care parcă prinsesem rădăcini, merg pe stradă și simt cum soarele topește ideile una câte una și le vaporizează spre cer , simt o atmosferă plină de o „încărcătură” specială și doar o scânteie lipsește ca să dea naștere la un al doilea Big Bang! Prejudecățile ies de printre blocuri , și se înșiră pe cer ca niște stoluri de păsări negre ce stau mereu la pândă! Pe când sentimentele se lichefiază , alunecă pe caldarâmul încins și dacă nu ești atent , ai să te trezești cu ele alunecând în cine știe ce canalizare.
Merg mai departe, nu pot fi oprit, sunt o mașinărie ce s-a blocat la fraza „ go on!”. Trec pe lângă principii și idealuri răsturnate cu furie de suflete ce nu-și mai încap în piele, dar care sunt adevărate case sau locașuri pentru sufletele singure și părăsite.
Văd lenea cum defilează pe bulevard, stilată, foarte trendy și cum tot mai multe suflete se țin scai de ea, ca după o zeiță! Râd în hohote, iar strada capătă o rezonanță aparte!
O mogâldeață cu chip stâlcit scrijelește la baza unui bloc ce stă să cadă, câteva cuvinte. Mă apropii curios să văd ce zugrăvește marele „ meșter”?!
„ Nu merge în spatele meu ,s-ar putea să nu conduc. Nu merge în fața mea , s-ar putea să nu te urmez. Mergi lângă mine, fi prietenul meu!”.
Îmi sună cunoscut , dar nu știu de unde sunt decupate aceste cuvinte, toate cunoștințele mele au fost arse de căldura toridă!
Continui plimbarea pe străzile pline de mișcare și undeva, după un bloc zăresc cum curajul era tâlhărit în plină zi de minciună și îndoială. Era pus jos și tratat ‚cum se cuvine’ pentru că încercase să nu plătească tributul impus.
Supărat că ‚toată lumea’ vrea să mă mâhnească, intru într-o cofetărie să comand ceva rece, orice specialitate ce m-ar putea înviorași bine dispune!
Tinerețea apare drăguță și plină de viață și mă îmbie co tot felul de preparate , care mai de care mai interesante și originale. Comand o prăjitură cu melancolie si frimitiri de bucurie și ca răcoritoare, o baterie mare de îndrăzneală. Consum preparatele și cer nota de plată!
Tinerețea galantă îmi spune că nu mă costă nimic,totul a fost din partea casei. Îi mulțumesc și plec bine dispus. Nu mi-am dat seama că deja se înserase, așa că plec în grabă spre casă, căci umezeala pătrundea până la oase!
În drumul grăbit spre casă , m-am întâlnit cu șantajul ce stătea la colț de stradă și făcea bișniță cu valută, mai jos puțin apăruse și nepăsarea acompaniată de dezolare ce-și ofereau generoase serviciile pe nimic.
Îngândurat schimb trotuarul și zgribulit întind pasul spre a ajunge mai repede acasă . sunt bătut tacticos pe umăr și întrebat dacă mă grăbesc , minune mă uit în toate părțile și nu văd pe nimeni! Continui sa merg , dar tras de pantaloni, cobor privirea spre picioare și văd o mogâldeață mică ce-mi cere să o ajut să facă câțiva pași căci înțepenise.
Era tăria de caracter care își sclintise și glezna în timp ce alergase după taxiul vieții , și numai din puțin îl ratase. Până acasă , mi-a spus numai bancuri,glume și tot felul de drăcii. Și fiindcă m-a bine dispus , m-am oferit să-i plătesc chiar eu taxiul până la destinația ce și-o alesese.
Foarte serioasă nu mi-a acceptat oferta, a spus că nu călătorește noaptea cu taxiul , însă m-a rugat să o găzduiesc până dimineața! Ce mai țin minte este că ajunși la mine, în apartament , m-a rugat sa-i rezerv un loc la mine în suflet căci îi era foarte frig. Doar atât! Și mi-a mulțumit anticipat pentru găzduire!
Dimineața , când m-am trezit , nu mai era ,parcă nimic nu se întâmplase. Parcă soarele zâmbea ca un complice ce-ți cunoaște secretele!?