agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3038 .



Cântecul Peninsulei
personale [ ]
(Istmul (e))

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2007-08-13  |     | 




Ca o apă care curge trece gândul meu grăbit. O picătură de ploaie, ori poate o lacrimă, a luat echilibrul rotund cu ea și l-a rostogolit.... l-a rostogolit,.... l-a rostogolit... până când,... până când........................ a dat de treptele scării. Se apropie de-o șoaptă și-o întreabă, sânjenit: spune-mi, dacă știi povestea, ce s-a întâmplat Atunci?



Șoaptele se amestecau între ele. Doar Dorra și lătratul Ponnei mă știau duce la Casa cu iederă.



Opresc puțin povestea în seara unui cânt. Mă întreba străinul de unde-mi vin cântări. De unde risipirea între albastre zări? Ce întrebași atuncea când eu eram în vis? Pe unde e cărarea ce duce-n Paradis?... Și șoapta se pierdu chiar când pășeam pe plajă. Anna le adunase în serii de câte 17. Fiecare piatră și fiecare serie au un nume pus de ea. Urcam de acum cărarea coborâtoare spre mare. Mai aveam câțiva pași până la ultima treaptă. Clipele astea îmi par cele mai lungi. Tensiunea atingerii acestei trepte parcă-i mai mare ca atunci când, la trapez, palmele mele așteptau palmele colombinei. O prindeam strâns și ea-mi spunea: mulțumesc, domnule!



Eram de acum mai deștept cu o noapte. Ceștile de cafea imi stau cuminți pe plajă... Trecuse povestea-n cântarea cu țărm. Stradela, lătratul, oglinda ovală... Pun nod de albastru pe gând risipit în clepsidra în care doar peștele-n ploaie-i tăcut și iubit... Vezi cum se strânge nodul pe viață și pe vis? Își lasă poeta ascunsă dorința pe-o frunză de verde și-un gând împietrit, prelungit, infinit...



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!