agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2289 .



clandestin
personale [ Jurnal ]
devin

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2006-03-18  |     | 



m-au dezbrăcat și mi-au dat la rindea primul rând de piele șerpește
și asta foarte ușor ca și cum aș fi avut doar un abțibild lipit de carne

am urlat cu toate că am înțeles că nu mi se-ntâmplă o durere ci un dor
de lucrurile cu care mă uman obișnuisem

acum am un cod de bare pe frunte la care vin și se uită mereu niște păsări
dau din cap nemulțumite își scutură penele și pleacă prin ferestre

nu știu pe unde vin

m-au bătut pe o masă murdară au lătrat și m-au tuns erau oameni
mi-au dat să mănânc bucle cu vin în ziua de post
aveau gust de mama cea tânără fiind

mi-e teamă că nu mai știu nimic de timp că n-o să mă crezi
și că de fapt
acum e pace în lume

iar eu băltesc aici mineral în oglinzi cu sângele nostru cel adevărat

iar voi beți acolo clandestin ploile fără să știți că ei le fac
că ei filtrează urina zeilor ei stăpânii mei jurații

nu mai am gură să știi
de foame mi-am supt-o
în locul ei se deschide o carte
în care se scrie ce simt pe măsură ce te uiți în ea

în ochii mei și-n ea

devin reală

ieri a intrat în celulă o femeie cu un cioc albastru și onix pe retină
în rest e normală mi-atinge ceafa întoarce cheița spre stânga îmi taie unghiile
acoperă pietrele cu pleoapele și stă în fața mea neclintită

azi mi-a născut din picioare un fel de aripă cu ochi mi-a înfipt-o în umăr
o doresc ca un bărbat o fi vreo sfântă îmi spală rănile desface lacătul din piept
îmi arată poze cu lumea cu mine mireasă cu mine așa cum mă știi pe pământ

nu e vremea să mor
și asta îi încurcă cel mai tare
iată inimă iată carne iată creier iată puls

și încă nu știu
dacă sunt îngeri sau draci





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!