poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 820 .



Viața-i o grevă ... să ne degrevăm în orele de maximă audiență!
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mircea Racoviceanu ]

2006-01-27  |     | 




M-am tot gândit dacă aș fi îndreptățit să scriu despre fenomenele sociale care animă în ultima vreme lumea asta în care trăim, și am ajuns la concluzia că am s-o fac, dar cu anumite rețineri. Vreau să evit să intru detalii, ce ar putea fi dureroase pe alocuri, dar asta nu înseamnă că nu am luat la cunoștință existența lor, sau că mă feresc să dau soluții la anumite probleme. Pur și simplu am să aduc pe aceeași epidermă mușcături de țânțar, de căpușă și altele, aparținând unor insecte mai mult sau mai puțin dăunătoare.

Președintele Statelor Unite ale Americii a mai grațiat un curcan! Și asta a apărut la televizor, în România, la oră de maximă audiență, anul trecut! Sper că realizați importanța vitală a acestei știri. Bine că nu l-a grațiat de Saddam, că nici nu mai știu ce s-a întâmplat cu el. Și nu în ultimul rând, aș vrea să vă gândiți și voi, după ce v-ați pus în pielea bietului animal, la ce ar fi putut să simtă săracul când l-a atins chiar cel mai puternic om de pe planetă (nu-mi aduc aminte exact unde a fost folosită această titulatură). Nici măcar cu puterea imaginației nu îndrăznesc să mă aventurez în tărtăcuța agresată în toate felurile de sepepiștii lui Bush. Fiecare microb cred că a fost întors cu cracii în sus, scuturat bine și interogat pân’ a dezvăluit cu lux de amănunte și ce lapte a supt de la mă-sa. Și ce-i pasă lui Ionel care muncește de 10 ani la metrou, în condiții grele, pe aceeași leafă? El cum se degrevează?

Gripa aviară! Uite că avem numai avioane aviare în creieri și dintr-unul încă mai fumegă un reactor zdrobit într-o sinapsă, ca pe 11 septembrie, când de-adevăratelea erau înfipte în clădirile alea înalte. Exporturile erau decimate, televizoarele duduiau ca treieretoarea lu’ bunicu’, economia era la pământ, populația cu brațu-n farmacii, și producătorii de vaccinuri în Edenul încasărilor! Panica era iminentă, dar am avut noroc că informația circulă cu viteza melcului obosit, prin sinapsele aflate în colaps în paragraful precedent! Și ce-i cu astea? Oare omologul new-yorkez al lui Ionel al nostru dă doi bani pe Ceamurlia? Nu cred, dar dacă el se degrevează sigur află toți ionelii și ionelele, și asta, desigur, la oră de maximă audiență! Bine că a mai trecut timpul... și problemele cu el.

Probabil că am uitat cam repede cum arăta Bucureștiul astă-vară când a plouat abundent. Atunci am ieșit cu gondola la plimbare și tare frumos a mai fost. În depărtare, apusul era blurat maiestuos de noxe. Mirific! Dar cine se mai gândea la oamenii ăia pe care-i vedeam la tv. pe generice de-a dreptul sfășietoare? Ionel? Tu? Cel de lângă tine? Știi că și acum sunt unii care dorm în corturi la minus zece grade Celsius? Dar de când nu i-am mai vazut sigur ne-am degrevat, nu-i așa? Și apoi au apărut imigranții din Paris, apoi nesfârșitele negocieri generate de ultima grevă, dar care grevă? Cea din România, cea din Italia sau cea din Turcia? Ionelul new-yorkez sigur nu știe nimic despre asta. De ce? Pentru că poate are și el greviștii lui care vor să se degreveze, care-i storcesc mințile undeva mai pe seară când ... e interval de maximă audiență.

Ce bine era când eram în liceu și învățam până seara. Scăpam cu retina curată fără să-mi dau seama! Acum am prea multe celule jigărite care, culmea, pentru că nu pot să-și dea demisia, sau să facă greva foamei, aleg să se degreveze direct, irevocabil și definitiv. Dar am observat ca au apărut în locul lor altele, mult mai capricioase, mai ignorante și ... mai nesimțite! Astea se eschivează de la orice asociere constructivă de celule. Stau retrase și nu știu cum să le saboteze pe celelalte, care trag la jugul general. Nu știu cum să le exploateze slăbiciunile mai abitir, fiind cu adevărat căpușele unei societăți celulare fictive. Mi-e și scârbă să le găzduiesc, dar nu am cum să le distrug pentru că nu mi-a oferit nimeni vreo soluție până acum, dar lucrez la un antidot. Așa că, dacă găsiți voi o rezolvare, cred că ar fi indicat să-mi dați un mail. Și înainte de a încheia, aș vrea să va dau un sfat în privința lor: NU LE LÃSAÞI SÃ SE UITE LA TELEVIZOR DUPÃ 7 SEARA!!!


Mircea Racoviceanu

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!