poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1069 .



Decesul lui Deceneu
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tosea ]

2006-01-21  |     | 



Într-o dimineață rece și senină de decembrie fața asimetrică a lui Deceneu se reflecta din parbriz, deopotrivă cu copacii fâșâind înapoi în goana autostrăzii și cu un soare din ce în ce mai sângeriu care stârnea capilare în cei cațiva nori subțiati parcă de depresie. O muzică saltareață de jazz se prelingea din difuzoare reușind uneori să razbată peste horcăitul motorului și scârțâitul morbid al roții din dreapta spate.

Luându-și mâna dreaptă de pe volan, Deceneu descleștă aproape fără zgomot centura de siguranță și o lăsă să-i curgă peste piept. În timp ce iși ducea mâna dreaptă înapoi pe volan deschise cu mâna stângă portiera fără a înceta să fixeze cenușiul asfaltului aproape pustiu. Ca un șurub desprins dintr-o remorcă fără destinație, se prăvăli cu ochii mari deschiși prin groapa căscată în stânga, portiera prinzându-i fularul maro în timp ce se inchidea cu un pocnet de capac de closet.

Ochii i-au rămas deschiși cât timp a fost sugrumat de maroul fularului, cât timp a țopăit în dansul său macabru de-a lungul liniei continue și chiar apoi când a explodat într-o feerie de membre, buzunare și pantofi într-un parapet gri. Îi avea deschiși și când a fost adunat și întins pe-o targă neagră, când l-a privit cu mânie un medic cu cearcane adânci și-apoi cu milă un polițist cu dinții foarte, foarte albi. Din umbrele și luminile incețoșând vederea lui periferică cea pe care o aștepta însă n-a ieșit, deși Deceneu a simțit de câteva ori împunsătura coasei în coaste, scrot și tâmple.

Cu mâna dreaptă Deceneu încercă să-și aducă în fața ochilor pistolul greu și negru pe care îl scosese din holsterul unui oarecare polițist cu dinți foarte, foarte albi și cu o familie numeroasă lăsată de izbeliște într-o țară maro aidoma unui fular aflat deja într-o pungă sigilată. Bocăni piedica pistolului de frunte și-și băgă țeava în gură, nebăgând de seamă că metalul rece i se lipise deja de limbă și de buze. Targa neagră se acoperi cu fluide si așchii de craniu.

Moartea lui Deceneu n-a survenit însă atunci.

Se intamplase cu ani înainte, într-o seară plăcută de vară.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!