în zadar tânjești după el
crezând că dacă ai atins o insulă
într-o furtună lăuntrică te-ai putea împotrivi
altfel decât oamenii
când o mie de gânduri nu-ți dau ascultare
obișnuim să trecem unul pe lângă celălalt
către biserici mărginașe
ne așezăm în fața porților încuiate
mândria și ostilitatea
zeul acela te privește fix
în timp ce își varsă vinul sub masa de scris
apoi îmi lasă în palmă o plăcuță de cositor
dojenindu-mi încercările
de plămădire
a păsării galbene
***
împrumutam o cădere în arc frânt
și mă pierdeam
jumătate matern într-o muzică stranie
***
uită-mă
cu sărbători și mistere
sau lasă-mă să tresar, apoi
hai să ne luăm în serios
să ne privim în nori
pentru clipele când vei cere câte un sfat
iar eu n-o să am a-ți dărui
nici măcar bucata de drum
către tine însăți