Iar tu imi spui sa-mi amintesc, ca si cum as fi uitat deliberat cum ti-am promis c-am sa-ti aduc cea mai indepartata stea...Imi pare rau, tu nu ai nici o vina ca n-am mai plecat in spatiul cosmic din poza prafuita de pe birou dar e atat de greu sa poti visa cand ochii-ti sunt blocati iar pleoapele strapunse de o frica imensa:
Daca nu mai pot reveni?
Inainte era simplu; eram doar eu, nu aveam ce pierde, numai asa ma simteam si eu implinit, dar acum... deja, acum, daca plec, tot timpul m-as gandi la faptul ca am dat un inger pe o stea care, desi ar straluci toata viata, nu ar face-o doar pentru mine, in timp ce tu... tu ma privesti ca si cum eu as fi intregul tau univers; luna, soarele, ziua, noaptea... iar in noaptea in care ti-am promis, am fost luat de val; intelege-ma, pot sa ti-o aduc, dar merita oare sa... sa nu te mai am, sa nu ma mai ai, sa nu mai fim unici, sa nu mai fim intregi... intregi, da, asta e cuvantul pe care il cautam caci, eu fara tine, sunt doar un ciob din univers iar tu esti restul...