Sunt vie, simt iubirea cum curge prin mine ca un vin zeiesc. Din noiembrie ploua peste mine si ma imbat cu tacerea si lumina din fiecare strop, tu esti oare de vina ca ma adancesc in placere si sete?
Mi-e sete de tine, dorinta de vin imi curge prin vine, suntem noi doi plutind in iubirea noastra marturisita prematur, ca viata in ochii rosii ai iepurilor de camp.
Tu esti ceea ce ai fost mereu, o picatura pe umarul meu.A ramas durerea, dupa ce te-ai uscat ca o viziune în zori. Lumina ta stearsa de draperii ma doare. Te uit, învățându-te pe dinafara, palpai dansand roșu printre umbrele noastre goale. Ma cutremur ca de o moarte definitiva, de prezentele molatice, morbide a celor pe care ii vad si in care nu te gasesc. Ele ma despart de esenta mea, de tine, ele ma rup si ma fac sa tresar la fiecare vers pe care il canta ceata din geam. Serile ma invaluie la fel ca iubirea ta cuminte, iubirea ta care ma ucide de fiecare data cand simt ca te vreau in brate..si nu esti.