Versurile...
da...sunt cele ale trecutului…acum transformat in ceata bolnava
El...
cel care a revarsat puterea lumii asupra tuturor celor care si-au sacrificat
intreaga viata pentru a-l venera..
O floare...
ce se usuca pentru ca... albinele nu au mai vrut s-o atinga
O privire...
ce fuge... fuge de tot ceea ce a fost candva
Cerul...
daca si-ar deschide portile, te-ar lasa sa intri … dar tu preferi sa fii langa ceea
ce numesti... iubirea ta…
decat acolo sus departe… departe de lumea care viseaza...
Si ai trai
numai din cuvinte... cuvinte... care nu valorau nimic
dar acum sunt... doar totul!


Un adevar
ce isi pierde acum sensul prin banalitatea gesturilor...
O raza
din ceea ce se numeste absurd…speranta...
Fericirea
cea numita asa... dar nestiuta om vreodata…
O persoana
care ar putea inseamna pentru tine... o lume Oare ti-ai dat seama ca un sens colectiv poate exprima individualitatea?
Poate as alerga spre albastrul idealurilor normale…
Sa aspir infinitatea de iluzii care ma sufoca…

Raspunda... care e rostul sau... aici... acum ?