Vise uscate lipite cu scotch;
Valuri de fum se-nalță alene,
În urechi îmi răsună malefice voci,
Totul în juru-mi plânge și geme...

Ochii se preling ușor pe obraz,
Iar gâtul legat strâns de tristețe,
Murmură-ncet, mânat de extaz,
Un cântec pentru bătrânețe...

Fericirea m-a-ncălzit în mijlocul iernii
Și tremur acum în raze de soare;
În genunchi am rămas la mijlocul scării,
Sufletul e gol, și, mă doare...

Îngerul meu mă lovește cu coada,
Iar coarnele negre înjunghie cerul;
A înlocuit harpa cu spada
Și-mi caută inima s-o-mpartă cu fierul.

Aripile tale s-au prefăcut în smoală
Iar mantia albă acum a putrezit
Când vocea guturală din jale iar mă cheamă,
Aprinsă de dorință, iubită iar mă simt.

Vreau ochii de foc să mă ardă pe pleoape
Și ghearele lungi să-mi pieptene părul;
Vreau răcnetul fiarei să-mi cânte balade
Și colții de fier să-mi sfâșie dorul.

Fluturii nopții îmi dansează în pântec;
Inima tristă s-a-necat în puroi;
Păsări și flori mor în descântec,
Ninge cu fulgi mari de... noroi.