agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2386 .



înaintea ta în tine
personale [ Jurnal ]
jogging

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2005-10-19  |     | 



cu tricoul lipit de piept alerg ploaia e un țambal izbit de epiderma bună
sunt o sferă în continuă topire-rotire de sub adidași răsar zâmbete de-asfalt
le strivesc brațele paralele pumnii strânși respir-inspirul curge
sternul drept în biserică genunchii seduc aerul

cred că pe umeri mi-a înflorit o mantie cu ciucuri de tristeți
la căști mi se-aude
at first I was afraid I was petrified kept thinking I could never live
without you by my side

zornăie în buzunar cheile zorilor în contact permanent cu o monedă
alege
alergi sau te oprești cap sau pajură inimă sau brumă
did you think I`d crumble?

uneori mă uit la ceas văd acolo o glumă cum că suntem în toamnă
șaptemiitreisutecincisprezece secunde au trecut de la ultima naștere
diferența e că atunci alergai tu dinspre mine înspre naiba știe ce

aș putea să mă termin ca o pastă de dinți scuipându-mi ascunsul
din trup cu poftă asociind durerea cu banalul fiecărei dimineți în care
alerg sângele în caleașca sinelui neterminat
I should have changed my fuckin lock
și ar mai fi trebuit să las șireturile podului desfăcute
să se împiedice în propriile lui maluri posacul
as long as as I know how to love I know I'll stay alive
cum să-mi iubesc lătratul de sub tălpi și interfonul de la scara vecină
când asta nu e viața mea?

de regulă eu și drumul nu avem prea multe să ne spunem
pământul se rotește prin spațiu mușchii-mi încordează lumina plici
miros toată a saliva ta mă amușinează păcatul clinchet căprui de gene

linia de sosire este mereu într-o scară de bloc în care
ne-am săruta pe furiș dar eu ajung singură la ea
încurc etajele și mă prăbușesc în fața ușii vecinului
ca un ogar obosit de alergatul propriei cozi
I used to cry

o să mă prind până la urmă de fundul tigăii o să mă prind că
nu voi întrece niciodată trenul în care te afli
ca să ajung înaintea ta în tine

o să știu până la urmă unde vreau să mă opresc

i will survive
paștele mă-sii de viață tânără și indiferentă











.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!