Domnule președinte, mama mea a murit
Cu o expresie de mirare pe față
Într-o țară pe care nu vreau s-o numesc
Într-un oraș pe care aș vrea să-l uit
Acolo unde bătrânii nu valorează nici cât un ziar citit.
Domnule președinte, mama mea a murit
Eu am omorât-o
Pentru că n-am luat-o atunci când era sănătoasă
Să fugim departe
Departe de țara unde te omoară medicii
Departe de țara unde sistemul te condamnă la moarte
Eu am omorât-o
Prin nepăsare, prin disperare, prin inconștiența că
Spitalul de Urgență te poate salva și nu ucide
Domnule Președinte a avut trei escare pe spate
Știți ce este o escară, domnule Președinte ?
Un fel de gaură mare în carne prin care poți băga mâna într-un om
Supurând mereu
Rezistând mereu, suportând în sinea ei durerea, nespunînd nimic
Neplîngîndu-se, nevăitîndu-se și iată că acum n-o mai am lângă mine
Și iată că acum e acolo sus ,lângă El pentru că a fost cea mai bună dintre mame
Și iată că acum ați mai scăpat de un bătrân, "și așa sunt prea mulți care votează cu..." a spus un domn inteligent din Timișoara
Iar dacă îmi veți spune că "Domnul a luat-o", atunci Domnule Președinte vă voi urî
Pentru că nu Dumnezeu a luat-o, ci noi, oamenii am omorît-o,
Noi cu statisticile noastre care trebuie să dea bine
Și pentru care dăm oamenii afară din spital
Noi cu indolența noastră, "E bătrână,dementă și putredă și n-o mai duce mult", spus tare
Domnule Președinte, mama nu era dementă,mama a murit perfect lucidă
Și disperată că nimeni nu aude cum strigă
Strigătul ei mut, pe fața umbrită de zâmbet
Strigătul ei mut, strigătul nostru mut, Domnule Președinte,
Robi toată viața, casă, serviciu,ne jertfim pentru alții
Și murim absurd atunci când încă mai suntem aici
Și ne topim încet, văzând cum încă mai suntem și lumea dispare ca la sfârșit de spectacol
Aplauze timide și-apoi nu mai e nimeni în sală
Și lumina se stinge.
Întâi o floare, apoi un parc, un bătrân ce contează ?
Mama a fost cea mai frumoasă femeie din lume, Domnule Președinte
Mama a fost cea mai bună femeie din lume, Domnule Președinte
Și ar trebui să dați ordin să mă împuște pe mine, pentru că n-am știut să o îngrijesc cum trebuie
Pentru că m-am dus la servici când ea zăcea ca un deținut la Auschwitz în salonul 5
Pentru că n-am murit de gât cu doctorul care mi-a pus-o în brațe "luați-o acasă că e bătrână și nu mai trăiește mult"
"Luați-o acasă să nu ne strice cifrele, de ce să moară aici ?"
Și după aceea, Domnule președinte, înlocuiți doctorii cu pacienții
Și în ziua aceea va fi sărbătoare în Ceruri
Domnule Președinte, mama mea era cea mai bună,minunată,extraordinară ființă
Iar eu, copilul nerecunoscător, copilul cu două mâini strângi,copilul neputincios
Mă voi învinovăți toată viața de moartea ei
Sângele ei cade asupra mea și asupra doctorilor care au omorît-o
Dar zâmbetul ei mirat va cădea toată viața asupra dumneavoastră,Domnule Președinte.