Credeam că simți nimic din viața asta
ce face să scrâșnești din dinți,
dar Tu, flămând ai fost pe lume
și-ai însetat ca un străin.

Credeam că viața nu te scurmă
ca pe un om prea obosit,
dar Tu, și Tu sătul de drumuri
ai fost găsit ca rătăcit.

Credeam că cerul ți-e aproape
și tot ce ceri îți va fi dat,
dar nici paharul de la moarte
nu, nu ți-a fost înlăturat.

Și mai credeam, Isuse, Doamne
că Viață ești, cum am știut,
dar ai murit sărman pe cruce
ca un tâlhar necunoscut.

Dar, Doamne, te-ai lăsat pe lume
îngenuncheat, flămând și trist
ca viața mea, pe totdeauna,
s-o pot trăi în Paradis.