tu nu ai înțeles
nici eu nu am înțeles
și din înțelegerea noastră s-a ivit dezastrul
etern, șantajabil, omenesc, pătat cu viață și moarte
cu arbori răniți de pământul pe care-l adapă
cu flori veștejite în dormitor
cu priviri reci și îmbrățișări lipsă
cu pulovere roșii, cu noiembrie fericit și decembrie
cu absență și fericire
în aur adormit
vocea și râsul cuiva dispărut
ce inestimabil tezaur
ce zile pline de șampanii.