Zilnic tata-mi ține lecții
despre practica din viață:
cum la minus apa-îngheață,
cum că spirtu-i bun la frecții;

și vorbind despre fluide
ia furtunul lung în mână;
are-o vorbă la-îndemână:
fără întrebări stupide!

Două dește*-l bagă-n apă,
colo... unde-i mai fierbinte
și îmi spune: ține minte,
tragi un pic și apa scapă!

Alambicul ni-i alături,
ciotul arde, focu-i moale;
pune apa-n doniți goale
iar deasupra... două pături.

Apă rece-n loc el pune.
Răcitoru-i pân* la buză
cum e-întocmai o ecluză;
până-aici sunt toate bune.

Vrea acum să îmi arate
diferența cum e, care
dintre apa din căldare
și cea din butoaie-umflate:

asta scoasă frige-aproape;
asta multă-aici e rece,
ia furtunul, trage! Vezi ce...
să nu-ți faci ochii să-ți crape!

Am tot tras eu... dar degeaba;
și începe-a trage dânsul...
acru-i vine,-aproape plânsul.
Vezi acuma cum stă treaba?
. . . . . . . . . . . . . .

Curge iute apa caldă
prin furtunuri, țevi... și-înguste
dar, cu minte, mâini robuste
pe cea rece-o schimbi... de scaldă.