vorbește marea pe malul ud de șoapte albastre
prin valuri alergând,
două scoici se scufundă afrodisiac

nici fumul de țigară n-a mai ramas în aerul umed -
aromă bezmetică a trupului gol
sărutat de alge miriapodice și murdare
nici desenele pe nisip -
sărutul nostru candid odinioară

te înfășori în mine cu parfum de scorțișoară amăruie
caramel și crema de zahăr ars -
și lacrimi de toamnă
sub puzderia vântului amărât de curenții acvatici

pe plaja cu dansuri de noapte
scoicile ne săruta picioarele sângerânde mizer
hainele ude, amare, iele de ceramică spartă
au furat surâsul de lumină speriată, călâie
în schimbul vrăjilor
de anotimp cu frunze pictate în roșu murdar

tu te-nfăsori mai departe în mine
surâs de iubităă în suflet de carmină
ne topim amândoi precum castele neterminate de nisip
în lacrimi de toamnă
zâmbind... caramel...