strânge-te puțin
fă-mi loc în mine
încerc zadarnic să sparg ferestre în cerul ăsta declarat statistic și arhitectonic
perfect
nu-mi iese nimic
dumnezeii
teiști și panteiști
mă-njură că le tulbur odihna cu pickamerul meu ruginit
nu vor să mai privească
sprijiniți pe pervaz
gloata
fuga spre roșu aduce somnul
treji mai sunt doar câțiva îngeri dezonorați
supraveghetorii iubirilor mutilate de plictiseală
bieți ciocli ce le-ngroapă
la sfârșit
în banala și bovarica plimbare de duminică
în doi
cu coșul
prin hipermarket
imanența mizeriei umane
nimeni nu mai răspunde întrebărilor puse în somn
braille-ul ăla cu care descifram scrijeliturile sufletului a fost aruncat în lada cu păcate
de sus o flegmă disprețuitoare ne va face să exclamăm fericiți
vai, cât de aseptică e !