L-am văzut pe Leonard Ancuța spunând poezii
despre Ioan Es. Pop și despre cât de mult îi e dor
La Ingineri, alături de femeia curcubeu și de alți
câțiva prieteni
o viitoare pictoriță ale cărei tablouri aveau tente triste
umbrite cumva în cercelul din nas și în mătăniile de la gât
și de Mugur Dumitriu cu versul său clasic ca o trenă
eu și letargia mea, mână în mână
bând limonadă o săptămână
eu și justificările mele
în timp ce tot plouă din lună în Lună
a spus și Simona versuri despre simone în mod triumfal
și iarăși Leo Ancuța despre Ioan Es. Pop, același poem, sau altul
ce mai conta
eu și letargia mea, mână în mână
bând limonadă o săptămână
în timp ce tot plouă din lună în Lună.