poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2023 .



vademecum
personale [ ]
jurnal emotiv

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2021-10-03  |     | 



i.parnasianism

O dimineață rotundă și veselă,
caimac pe verdele ochilor,
cratița cu holșuruburi, rafie și alifie mentolată,
miros de pâine caldă și sfeclă fiartă sub capac,
piper verde proaspăt râșnit,
ghemele de mohair ale mătușii,
mașina tatei verde-brotac
rochia mea cu imprimeu de frunze roșii
statui ecvestre cu trei copite în aer,
cioburi de oglindă și pastile sfărâmate de benzodiazepine,
la ceainărie flori de gheață și muguri de nufăr,
probabil voi face speculă cu rețete naturiste
pentru frăgezit mijlocul lunii
și pentru lustruit stelele reci

ii. misteriosul adolescent din vecini

Cneazul Igor e vecinul meu,
Acum nu are decât 14 ani și visează cu aripi ascuțite și albăstrii
Precum toți tinerii de vârsta lui. Mâine va avea de ales
Intre vânătoarea regală și bicicleta pe pista dintre Bucur Obor și Lizeanu
Mergând la magazinul cu desfacere online Elefant,
printre guri de eșapament și guri fumegânde de centrale termice.
…………………………………….

Cneazul nu știe încă dacă are afinități mai mari cu regnul animal sau vegetal,
Dacă simte vântul și ploaia prin crânguri,
Ori tresaltă când un cocor zboară peste strada școlii,
printre copacii foarte bătrâni. De câte ori oare a privit Igor
trunchiul acela gros de câțiva metri, umbra lui mare,
semnele de bătrânețe printre crengi ? Ori poate că Igor
simte că respiră în legende, că inima lui bate ca inima de tigru
din cronicile kievene…

Pe strada noastră cresc sălcii cu crengile lungi tunse de locatari,
Igor avea părul lung și mătăsos, acum nu mai știu cum este.
Cred totuși că Igor descinde în parte din vremea legendei lui.



iii. extensie de memorie

trecutul meu se insinuează molatec, tiptil,
precum lumina de după masă de septembrie plutește ca uleiul,
alunecă din frunză în frunză
către alte epoci, până la jumătatea secolului nouăsprezece,
cam atunci când apăreau dagherotipuri
cu oameni care contrastează puternic cu aerul care îi înconjoară

dar mai demult de 1850, ce pot spune despre mine cu certitudine?
ce știu eu despre oamenii care trăiau mai demult,
ce făceau oare bărbații, cum se descurcau cu săniile pline cu femei
care așteptau să treacă de avanposturile civilizației,
care așteptau să dobândească drepturi în secolul douăzeci și douăzeci și unu,
să nască mai ușor, să crească alte fecioare, cu chipul altfel de la o epocă la alta.

cum toți știm că fiece clipă ține în ea alte mii de ani,
fiece om are în cutia sa craniană alte zeci de mii de cutii virtuale
ca într-un mediu de rețele informaționale
azi cu toții vor rețete prestabilite,
vor copii cu bagaje genetice prestabilite
vor să afle dinainte cum vor fi copiii lor în funcție de alele și locusuri
dar mie, dragii mei, mie mi-e frică de certitudini,
mă tem de predictibilitate
ce ne vom face, cum vom mai zâmbi dacă vom ști totul de la început?



iv. memento

frunzele de toamnă plutesc îmbibate de lumină, cerul se sprijină
pe degetele mari, ca o minge albastră. copiii se joacă volei cu ea.

din când în când cerul oftează, ca o minge de plastic parțial dezumflată.
în fața mea, acea flacără poate că e prima frunză care cade toamna,
prima pe aleea din parc, după ce treci de cariatide.

aerul parcă e făcut din găoace goale, din golul din baloanele copiilor.
eu m-am ascuns într-un microcip sub unghia unui deget mic
și văd limpede că vine ploaia, dar nu contează,

probabil că și dumnezeu a visat că avea tată și mamă, ba chiar și frați,
numai că a uitat chipurile lor și suferă din când în când,
amintindu-și



v. logocentrică


Desigur cu toții știm că Isus era fiul unui tâmplar fiindcă Iosif, tatăl său, era tâmplar. Dar și fiindcă cuvântul tâmplar se leagă de cuvântul templu sau templar (templier) în limba engleză, cuvântul templu fiind larg răspândit, atât în limbi germanice, cât și în cele romanice. Templu fiind un cuvânt esențial în studiul religiilor. Poate să pară o simplă coincidență, dar, dacă veți căuta cu atenție, veți găsi numeroase coincidențe de acest fel. Aceste vorbe fac parte dintre cuvintele mele preferate, deoarece sunt legate și de osul temporal și lobul temporal și deci de tâmplă, întâmplare, memorie și auz. Templul era chiar locul unde se cânta muzica (sacră).
În acest mod cultura (și civilizația) apar ca o imensă biblie cosmic structurată și atotcuprinzătoare, prin corelațiile etimologice și morfologice dintre diversele limbi, un corp de informații în continuă prefacere. Omul și universul apar ca o pastă de sticlă din care se modelează diverse recipiente și lumea ca ansamblu. Este vorba despre vorbe, despre logocentrism, despre modul în care realitatea cunoscută e în întregime circumscrisă de cuvinte, ordonată și manipulată prin cuvinte.

vi. moment de dipol

Am găsit în debara multă maculatură,
cadavrele cursurilor de la universitate,
cadavrele fișelor de lectură,
testelor, caietelor de probleme rezolvate
de optică, chimie, fizică, matematică,
încercarea de dactilografiere cu mai multe degete
a poeziei ”Vivante ou morte…” de Supervielle
la o mașină veche de dactilografiat.

Multă hârtie maculată.
Am decupat pe ici pe colo câte o inimioară,
floricică sau desenul neglijent al unui roboțel
care face cu ochiul de acum treizeci de ani,
am pus deoparte portretul meu
desenat de o fostă colegă din facultate,
am găsit în debara bibliorafturi goale,
praf negru care se lipea de degete,
pânze goale și negre de păianjeni.

Doare și acum dragostea de papetărie,
hârtie, pixuri, rigle, compasuri,
mai molipsitoare decât praful,
iubirea verde-amară a unei inimi de hârtie,
momentul meu de dipol între noapte și zi.


vii. formă

Între femeie și lanul de grâu există în primul rând
O diferență lingvistică esențială –
Lanul de grâu e o expresie substantivală, un aliaj, o locuțiune din trei cuvinte
Iar femeia este un substantiv din trei silabe, simplu și unitar

Mai ales diferența de formă lingvistică ne doare,
Mai puțin diferența semantică
Totuși mai puțin
Altfel, cu toți cei vii, suntem alcătuiți din forme lingvistice diferite
Și date similare ale existenței

Căci multe se pot spune atât despre femeie cât și despre lanul de grâu
Înfrățite substanțial, aproape de vatra satului cu cărămizi roșii
Și acoperișuri spălate de ploi torențiale
Și femeia și grâul
Mai ales grâul care se usucă și albește după ce e secerat
Mai ales femeia cu parfumul ei de grâu necopt

Căci multe se pot spune despre femeie și crenguța de măr
Dar mai ales că diferă între ele lingvistic
Dar sunt asemenea dragi pădurarului și hoțului și pândarului.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!