poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 618 .



Nesfârșitul răsărit
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mircea2005 ]

2021-01-11  |     | 



Trebuie foarte bine precizat faptul că mereu există, pe de o parte, numai un răsărit, o naștere, un nume, și, pe de altă parte, mereu mai multe orizonturi, muriri și rostiri despre ceea ce suntem, ceea ce ne reprezintă, despre ceea ce devenim … Sensuri pe care refuzăm să le luăm în calcul de-a lungul vieții.
Preferăm să ne măsurăm propria existență între orizonturi, adică între naștere și moarte, între numele pe care îl purtăm și ceea ce vrem să facem din el, între ceea ce credem noi despre noi și ceea ce cred ceilalți despre noi.
Abordăm diversitatea de a fi ca și cum a fi este rezultatul unor nenumărate moduri de a fi, deși, cu toții păstrăm în adâncul nostru existențial, conștienți, faptul că suntem originați în același fiind pe care nu contenim să îl consumăm fără a ne întreba de ce trebuie consumat și de ce ar trebui să fim în acest proces consumist.
Tot spațiul care ni se oferă ca trăire și tot timpul care ni se oferă ca trecere de-a lungul acestui fiind primordial pe care nu suntem capabili să îl trăim integral de-a lungul existenței personale – existând în el numai raportându-ne ca ființă unei alte ființe – este un permanent fenomen al răsăritului în orizonturi. Un singur sâmbure al tuturor fructelor, o singură sămânță a tuturor pădurilor, o singură picătură a tuturor ploilor, un singur pas al tuturor cărărilor, o singură umbră a tuturor luminilor…
Pentru ca ceva să fie totul trebuie să fie întotdeauna un ceva, unic, lipsit de multiplicitatea sinelui, constituit însă spre a deveni multiplu de sine. Un imens cer plin de stele în care se rostogolesc galaxii și depărtări care nu pot reprezenta nimic fără ochiul care le privește, fără luminile prin care privirea le percepe ca depărtări și relații de-a lungul vederii. Răsărituri unice ale depărtărilor nenumărate.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!