agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 502 .



omul fără posesiuni
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2020-07-06  |     | 



Când suferi ești singur, așa cum sunt toți oamenii de fapt,
împlătoșat în piele și mușchi, doar cu creierul la vedere,
cu scopul de a-ți controla reflexele, de a judeca la secundă
și centimetru cum ai fost lovit și cum vei lovi tu la rândul tău.

Oamenii sunt toți doar niște creiere ambulante,
prinse de sârmele electrice, de televiziune, radiou și internet,
balansându-și picioarele ca pe niște bețe bune doar la mers;
ei nu gândesc cu picioarele, cu mâinile sau cu burta,
ei nu raționează, nu controlează, nu sunt ei înșiși conștiință
decât prin creierul lor.

It’s all in your head.
Fiecare om e singur și se înșeală că îi atinge pe alții,
dar el este o lume în sine, la fel cu toți ceilalți.
Când atingi un alt om, tu simți tactil
datorită propriului tău sistem nervos
și celălalt om simte, fiindcă creierul lui preia o parte
din ceea ce a produs creierul tău, din senzațiile tale,
pe lângă propria lui perecepție.
E vorba de un fel de RMN – rezonanță magnetică nucleară,
creierele comunică și își clarifică între ele cine e mai puternic,
cine e stăpânul care manevrează uneltele utile
reprezentate de mâini sau de picioare sau chiar de alți oameni.
Puterea fizică e o iluzie chiar și în lumea cocoșilor de luptă.
It’s all in your head.

Pentru a nu fi loviți și pentru a putea trece prin ziduri
am avea nevoie de o perfectă anihilare
a dorințelor, fricilor și durerilor personale,
dar și a emoțiilor plăcute și pozitive,
ataraxia atât de des invocată de scepticii Greciei antice.
Ceilalți pot fi și animale salbatice sau fenomene meteo,
a căror manifestare e subordonată altcuiva.
Mintea omului nu e întrutotul a sa,
ea face corp comun cu alte minți, inconștient și conștient.
Mai ales că suntem în era telecomunicațiilor globale.
Așadar nu poți lovi în alții fără să lovești în tine însuți.

În vid, adică perfect singur, omul nu mai rezonează cu sursa
sau cu centrul nervos care induce durere.
Stai calm, fiindcă durerea nu îți aparține,
ea e ca o pasăre ce zboară înalt.
Poți trece prin ziduri, fiindcă ele sunt parte din tine însuți,
călătorești de la alfa la omega memoriei tale,
cu mintea curățită de surplusul de detalii senzoriale, ca un ascet.
Zidul nu te doare, pietrele lui sunt doar praf ușor
când nu ești atașat de lumea pe care toți o definesc și o memorează.
Ești un om fără însușiri, nimic nu te leagă de ziduri,
ești spiritul pur, gol ca un deșert nou-născut.
Sau poate ai murit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!