agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 42 .



Simetria în proverbele românești
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2020-05-18  |     | 



Cei care s-au aplecat asupra structurii proverbelor, românești și nu numai, au constatat organizarea simetrică a acestora, și anume în conformitate cu un principiu binar, paralelismul formal fiind adesea dublat de un paralelism semantic / conceptual (v., de ex., Dundes 1975: 980, Anscombre 2000: 7‒17 sau Vîrva 2019: 12). [În acest context, simetria discursivă a putut fi valorizată ca expresie a simetriei identificabile în ordine ontologică, o simetrie relevantă, în ultimă instanță, pentru actul cosmogonic. S-a spus, astfel, că „Simţul simetriei este înnăscut la om” (Negreanu 1983: 185) și că acesta s-a dezvoltat „sub influenţa lumii înconjurătoare, a cărei orânduire, până în cele mai mici amănunte, pare a fi opera unui arhitect, foarte sensibil la regularitate, echilibru şi armonie” (Iordan 1975: 80).]. Problema organizării simetrice a fost abordată pe bună dreptate (și) din unghiul relevanței sale, pe de o parte, pentru vechimea structurilor paremiologice, pe de altă parte, pentru funcţia mnemotehnică [Primul aspect menționat se legitimează având în vedere că „[...] numai în decursul vremii (s.n.) s-au putut şlefui într-atât expresiile, încât într-o formulă condensată să fie exprimată o mare bogăţie de fapte şi o experienţă multiseculară” (Negreanu 1983: 180)].

De mult ori, binarismul este identificabil la nivelul unor tipare paremiologice (cupluri opozitive) sugestive pentru așa-numitul paralelism sintactic antonimic, „prin care se concentrează informaţia, cu valoarea adevărului universal” (Topală 2009: 357). De fapt, acest principiu (i.e. binar antonimic) ar releva caracteristicile esenţiale ale microcontextului proverbial, el constituindu-se ca parte integrantă a procedeului stilistic, în măsura în care, în cadrul decodării, „perceperea şi delimitarea microcontextului se face prin perceperea contrastului” [Panaitescu 1994: 41]. Nu întotdeauna acest contrast este vizibil în plan formal, el subînțelegându-se însă. De pildă, deși în unele dintre paremiile gravitând în jurul unui termen religios cele două părți ale enunțului sunt juxtapuse, relația opozitivă este implicită (cf., de ex., De la mine puţin, de la Dumnezeu mult, [Zanne 1901: 677] ↔ De la mine vei primi puțin, însă de la Dumnezeu vei primi [mai] mult). În alte cazuri, relaționarea celor două părți componente este realizată prin intermediul unei conjuncții intrinsec copulative (în speță, conjuncția și) care însă, contextual, dobândește valoare adversativă / opozitivă, ca în proverbul Tata face la biserici şi nenea le surpă (Zanne 1901: 487) ş.a. Nu lipsesc desigur nici exemplele în care antonimia este marcată formal prin elemente conectoare matricial adversative (cf., cel mai adesea, dar și ci):

Mare e Dumnezeu, DAR meşter e şi dracu᾿! (Zanne 1901: 643) – A se vedea și varianta Bun e Dumnezeu, meşter e dracu᾿ ‒ care dezambiguizează proverbul anterior, susținând paralelismul antonimic / antagonismul între ‘măreția᾿ lui Dumnezeu (care stă în bunătatea / milostenia nemăsurată a acestuia) și ‘dibăcia᾿, în ultimă instanță ‘viclenia᾿ principiului religios / creștin aflat la antipod. Prin urmare, în microcontextul menționat antonimia vizează nu doar termenii Dumnezeu / drac, ci și epitetele aferente acestora, i.e. bun și meșter, adjectivul din urmă nelexicalizând un sens nobil / pozitiv, ci o accepție preponderant negativă.

Să crezi în Dumnezeu, DAR nici pe dracul să nu-l uiţi (Id., ibid.) – Închină-te la Dumnezeu, DAR nu te strica nici cu dracul (Id., ibid., 644) – Tipare care fac aluzie la strategia diavolului de a-l induce pe om în eroare, insuflându-i acestuia convingerea că el, dracul, nu există.

Nu-i cum vrem noi, CI-i cum vrea Cel de Sus (Id., ibid.) ș.a.

Deși ‘adversitatea᾿ este, după toate probabilitățile, superior valorificată la nivelul tiparelor binare, totuși, într-o serie de cazuri, creativitatea populară și-a spus cuvântul și în planul evidențierii similitudinilor și chiar a echivalențelor, în structuri ilustrative, de fapt, pentru paralelismul sintactic sinonimic și a căror simetrie este adesea susținută inclusiv prin rimă: Tir mi-e dracul, tir mi-e lacul (Zanne 1901: 578) ↔ Dracul este același lucru / totuna cu lacul; Pe dracu᾿ a căutat, pe dracu᾿ l-a găsit (Zanne 1901: 590) ↔ Dacă îl cauți pe dracul, pe dracul îl găsești, Căutarea lui dracu echivalează găsirii acestuia ș.a.

Într-o serie de situații – în realitate bine reprezentate – simetria vizează o anumită poziție sintactică... multiplă (cel mai adesea, un subiect, un complement prepozițional sau/și un obiect direct), și în astfel de cazuri rima susținând de regulă simetria și, implicit, valențele mnemotehnice ale tiparului. În astfel de cazuri, substantivele prin care este exprimată de regulă respectiva poziție sintactică multiplă prezintă tipare adjuncțiale identice (cf., de ex., Ştie Dumnezeu al cui e sacul cu făină şi podul cu slănină , Zanne 1901: 664 sau Să te păzească Dumnezeu de bătaia surdului şi de fapta şchiopului !, Id., ibid., 674), alteori identitatea fiind evidențiabilă la nivelul cadrului argumental al verbului respectiv, exprimat explicit în prima parte a proverbului și subînțeles în cea de a doua parte a acestuia (cf., de ex., Dumnezeu ferească grădina de ştir şi pământul de chir !, Id., ibid., 675 ș.a.).

Bibliografie
Anscombre, Jean-Claude, 1997, “Reflexiones criticas sobre la naturaleza y el funcionamiento de las paremias”, Paremia, n° 6, p. 43–54.
Anscombre, Jean-Claude, 1999, “Estructura métrica y función semántica de los refranes”, Paremia, n° 8, p. 25–36.
Anscombre, Jean-Claude, 2000, «Parole proverbiale et structures métriques», în Languages, vol. 139, p. 6–26.
Dundes, Alan, 1975, “On the Structure of the Proverb”, în Proverbium, nr. 25, Academia Scientiarum Fennica, Helsinki, p. 961-973.
Iordan, Iorgu, 1975, Stilistica limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
Negreanu, Constantin, 1983, Structura proverbelor româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Panaitescu, Val. (coord.), 1994, Terminologie poetică şi retorică, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”.
Topală, Dragoș Vlad, 2009, „Din univesul proverbelor românești: elemente de analiză etnolingvistică”, în Luminița Botoșineanu, Elena Dănilă, Cecilia Holban și Ofelia Ichim (ed.), Distorsionări în comunicarea lingvistică, literară și etnofolclorică românească și contextul european, Iași, Editura Alfa, 2009, p 353‒361.
Vîrva (Macarie), Doina, 2019, Lexicul proverbelor româneşti. Studiu asupra Proverbelor românilor, de Iuliu A. Zanne, Cluj-Napoca (teză de doctorat).
Zanne, Iuliu A., 1901, Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia [Cu un Glosar româno-francez], vol. VI, Bucureşti, Editura Librăriei Socecu & Comp.




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!