agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 667 .



plecarea
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2019-11-15  |     | 



privea de deasupra la trupul intubat, livid, nemişcat.
fără umbră, scăldat în blândă lumină, transparent,
se simţea bine.
din tot ce a fost,pregnantă-i amintirea din urmă, cea
din momentul impactului când, lovită din lateral maşina
fu proiectată în parapet. o durere teribilă-n tâmplă
şi sângele ce-i invada habitatul.
în acele câteva nanosecunde dinaintea plecării o amintire
se suprapuse peste creierul inundat, pârâul din sat unde,
copilă fiind, se ducea cu bobocii şi unde mereu era fascinată
de flutuii albi ce tot veneau parcă de nicăieri, dansau
în zbor fermecat, planau şi se aşezau pe prispe de glod,
cu aripile lipite în sus. acum futurii erau roşii şi se
întreba dacă nu cumva erau reflectarea viselor, sentimentelor
ei din acea clipă că doar se ducea la întâlnirea pentru
logodnă...
sala e plină de oameni în alb.priveşte. trupul e gol.
un ferăstrul îi taie sternul.o altă mână exersată îi spintecă
abdomenul. corpul deschis lasă vederii organele toate...
de zile şi nopţi tot într-o aşteptare. în corpul de carne
nu mai e loc pentru el şi e o cutumă-a plecării, aceea de
a-şi lua şi corpul eteric,acesta în schimb,împedicat de
aparate se chinuia în zădar, era ca acel viţel pe care
l-a văzut cândva mâlit,zbătându-se fără scăpare...
agile, înmănuşatele mâini,ca de furi, cu pense, bisturie
şi cleşti,scot cornee, ficat, inimă, plămâni,rinichi,
fâşii de piele, vene, tendoane, dosindu-le iute-n
containere reci,cu fiecare prelevare slăbind strânsorile. ultimul. în sfârşit, liber, plutea ca un abur nevăzut
corpul eteric. se contopiră. înaintea plecării definitive
mai aruncă o privire în urmă. într-o înfricoşătoare tăcere
corpul de carne, golit, acoperit de cerşaf se lasă luat
şi dus cu liftul la subsol...

deasupra spitalului e-o lună ciobită şi licăr de stele.
o seară liniştită, cu oameni şi maşini în domestic vânzol
o seară specială ori banală cum fiecare o simte...
undeva, pe alte albe paturi de spital, câteva speranţe
de viaţă vor fi împlinite, se vor ridica ochi
spre înalt mulţumindu-i lui Dumnezeu şi-o stea va licări
mai vioi ca răspuns...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!