poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 860 .



Joy wants eternity
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [HappyMask ]

2019-05-08  |     | 



Zici că-și așteaptă sentința. De la altcineva. Când, de fapt, doar ea și-o dă, ea și-o ia, ea o decide. Așa i se tot spune. picpicpic. ”Ce facem?” întreabă ea. ”…nu știu…” răspunde el. ”CE facem?” întreabă ea. ”Chiar nu știu…” răspunde el. ”ce… facem…” întreabă ea. ”Nu știu.” răspunde el. ”Nici eu.” ”E greu.” daplm. Li se topește ultima fărâmiță de afecțiune, ultima bucățică de obișnuiță. Le usucă bine de tot apoi cu două geamuri și o ușă deschise aiurea prin casă, cât să se facă puțin curent, ca vara când leșini de cald și nu-ți mai pasă dacă te prinde sau nu curentul și te vor durea urechile. Și după ce toată toată toată afecțiunea s-a uscat bine bine bine se uită unul la altul și se întreabă iarăși același lucru. ”Cum am ajuns iar aici?”. Iar la asta el o să răspundă tot că nu știe, că lui nu i se pare nimic schimbat. Dar ea e obosită, și-a epuizat puterea, nu mai are energie nici să plângă, nici să țipe. Decisese cu ceva timp în urmă ca treptat să nu mai încerce. Să nu mai cerșească afecțiune, să nu îl mai implice forțat în viața ei. A început să stea pe afară mai mult decât pe acasă. Cu oameni noi, muzici noi, locuri noi. Protestul pe care îl ține de câteva luni s-a terminat rău pentru ea de fapt. El n-a observat. A observat că o vedea mai rar, dar lucrurile mergeau foarte bine. Ea nu mai era needy, bam! Vorbea mai puțin și mai la obiect, bam! S-a oprit însă la un moment dat din zâmbit. Atunci a apărut primul semn de întrebare. Tot atunci a fost prea târziu. ”Hei, mai zâmbește și tu, de ce ești așa?” a zis el. Ea știe că s-a împrietenit cu un orb, știe că a locuit cu un surd și că a iubit definiția unui indisponibil emoțional. Să se mai explice? Nu mai bine așteaptă un semn divin care să o conducă undeva înainte (eventual) să o ia cu adevărat razna? E obositor să ia decizii. Nimeni nu ia decizii bune când e cu adevărat obosit ori când se târăște către o nouă zi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!