poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 679 .



Confesiunea în clasă
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [JianuElena ]

2019-02-09  |     | 



Știu că tema primită are vreun sens anume, dar câteodată pur și simplu nu-l găsesc. Unii scriu pentru că este temă, alții nu o fac, iar eu o scriu cu tot suflul, așteptând să treacă ora, iar foaia să nu-mi fie citită. Și ce i-aș putea citi profesoarei? Cum mă simt, ce gândesc și de ce fac? Ei bine, nu știu răspunsul. Dar cum aș putea eu să mă ridic în fața tuturor și să citesc cu atitudinea și vocea cea mai simțitoare, știind că sunt privita și ascultată?
Aș putea, mereu citesc cu glas tare tot ceea ce am consemnat, ca mai apoi tot cu glas tare să tai,să șterg, să scriu. Însă sunt eu cu mine însămi cu caietul și pixul meu și cu propria-mi judecata. Nu am de dat socoteală nimănui și nici nu m-aș chibzui să îi fac pe alții să înțeleagă.
Cum concep ideea unei confesiuni într-o sală de clasă? Nu primesc căldura și lumină din partea ei, nici inspirație, iar geamurile mari și vechi nu-mi arată niciun orizont, doar un copac bătrân din curtea școlii. Nici tabla mereu scrisă nu-mi dă ceva, doar cuvinte lipsite de sens. Am înțeles difuziunea și sinteza în mediul celular, dar aici, acum? Cine îmi va lua micile bucăți frânte de pe podeaua rece și mă va reuni și cine va îndura răspândirea gândurilor mele prin sala neînsuflețită de clasă?
Mi-am și imaginat și mereu mi-am dorit ca eul meu artistic să fie glorios în fața tuturor colegilor pe care, deși îi vedeam talentați, îi socoteam mediocrii. Mă doare ca ei știu teorie literară și se pot încadra perfect în spusele doamnei. Mă doare ca există un dar. E bine ce ai făcut, dar mi-aș fi dorit.... Nu-mi pasă de el, vreau să aud e suficient de bine, excelent.
Mă doare că se pot afirma și mă doare că ei își ascund intimitatea printre rânduri,în timp ce eu o revărs pe întreaga foaie, iar în propria-mi beție de melancolii și dorințe uit de ochii care nu trebuie să pătrundă.
Ideile se scurg, precum timpul și trecerea sa mă încălzește și mă întristează. Ar fi putut fi momentul meu, dar nu a fost și nici nu va fi. Eu stau in clasă, eu ascult și eu scriu tema. Brusc copacului bătrân i-a mai căzut o frunză.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!